Sunt imperativ necesare: Reluarea firului întrerupt al continuității istorice şi statale –  prin închiderea totală și definitivă a parantezei sovieto-marxiste din viaţa Statului şi a societăţii româneşti.

–  Reîntregirea României în graniţele internaţional recunoscute de la 1 Septembrie 1939, anularea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov și restituirea teritoriilor răpite de Rusia după Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774).

– Restaurarea democraţiei prin revenirea la ordinea constituţională monarhică voită de români, înlăturată cu forţa de ocupantul străin la 30 Decembrie 1947. Vom identifica rapid o soluţie conformă cu interesul naţional şi voinţa poporului la chestiunea carenţei dinastice.

– Restabilirea urgentă a drepturilor social-politice ale deţinuţilor politici şi ale familiilor acestora, compensarea morală şi materială a suferinţelor îndurate în apărarea credinţei strămoșești, a naţiunii române și a democraţiei.

– Restituirea integrală a proprietăţii private, baza independenţei personale a cetățenilor, a unei activităţi economice competitive şi a bunăstării generate de aceasta.

Regenerarea ţesutului social şi refacerea solidarităţii naţionale, promovarea dragostei frățești.

– Lichidarea rămășițelor instituţionale şi de mentalitate specifice totalitarismului marxist, începând cu corupţia, prin deposedarea oligarhiei coloniale sovietice de  statutul politic, patrimonial şi social pe care membrii ei şi l-au însușit prin abuz, crimă, jaf, înşelătorie.

– Statornicirea prin toate mijloacele, în primul rând prin cele educative, a unei ierarhii de valori în care pe primul loc să fie cele spiritual-morale.

-Măsuri de formare a unui cadru economic și financiar capabil să pună în valoare bogățiile Țării și să oprească „hemoragia” de energii, talente și inteligențe.

– Reaşezarea pe temeiuri morale şi materiale sănătoase a economiei  naţionale, de care depind împlinirea spirituală și materială a românilor, precum şi armonia relaţiilor dintre cetăţeni.

– Măsuri de combatere a crizei instituționale, prin crearea cadrului normativ adecvat și urmărirea scopurilor specifice fiecărei instituții.