• Subsidiaritatea

Subsidiaritatea acționează în două sensuri. Pe de o parte, ca autonomia comunităților locale în a se gospodări și a lua decizii în ceea ce le privește, fără ingerințe din partea nivelurilor superioare. Pe de altă parte, comunitățile locale trebuie sprijinite numai atunci când este cazul și atât cât este necesar, fără ca sprijinul să le afecteze autonomia.

Subsidiaritatea implică responsabilizarea și participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor și la punerea lor în aplicare. Statul trebuie să intervină numai atunci când problemele care apar depășesc capacitatea persoanelor ori a comunităților de a le rezolva.

PNȚMM susține descentralizarea, deconcentrarea și autonomia locală în sensul definit mai sus și respinge categoric conceptul de autonomie etnică teritorială.

• Solidaritatea

Solidaritatea înseamnă participarea persoanei la viața și eforturile comunității. Fiecare persoană are drepturi, dar și obligații și răspunderi față de comunitate. Solidaritatea este expresia naturii sociale a omului și decurge din datoria  creștină a iubirii  aproapelui.

Solidaritatea între generații este esențială. Solidaritatea este necesară în toate sferele societății: servicii publice cu acces garantat echitabil pentru toți, solidaritatea între oraș și sat, solidaritatea între familii.

Solidaritatea socială se îndreaptă spre cei care nu sunt în stare să facă față sistemului concurențial, care nu își pot apăra singuri drepturile sau care sunt defavorizați. Oricine primește la nevoie sprijin de la ceilalți și, la rândul lui, este dator să acorde sprijin altora. Oamenii sunt egali în demnitate, drepturi, obligații și respect față de semeni.

Familia este baza societății, temelie a vieții comunitare, forma cea mai stabilă a acesteia și, la rândul ei, se bazează pe căsătoria ca uniune naturală între un bărbat și o femeie, pe durata întregii vieți. Familia, școala și biserica reprezintă matricea formării morale și civice a oricărei persoane.

Solidaritatea între generații în cadrul familiei este vitală. Ea înseamnă ca persoanele în vârstă să îi susțină pe cei tineri, iar cei tineri să aibă grijă de cei în vârstă la bătrânețe. Copiii au nevoie de dragoste, ocrotire, siguranță, educație și modele de conduită pe care le pot găsi cel mai bine în familie. Dezvoltarea conștiinței valorilor și a răspunderii personale depinde, în primul rând, de educația primită prin intermediul familiei.

• Personalismul

Personalismul înseamnă respectarea naturii unice a fiecărui om, dându-i acestuia posibilitatea liberei dezvoltări, realizării sale ca membru activ al comunității. Omul este parte a Creației și noi nu putem dispune de Creație după bunul plac, ea fiindu-ne încredințată spre păstrare și modelare. Demnitatea fiecărui om este intangibilă, indiferent de vârstă, sex, naționalitate, convingeri religioase sau poltice, poziție în societate, nivel de educație și capacitate pentru performanță. Orice om este liber să își dezvolte propria personalitate și să își aleagă legea morală după conștiința sa. Libertatea persoanei nu poate afecta drepturile celorlalți, ea având hotarul în libertatea celuilalt. Libertatea îi dă omului posibilitatea deciziei morale, fiecare purtând răspunderea pentru aceasta în fața conștiinței sale, în fața lui Dumnezeu, precum și în fața comunității.

• Garantarea proprietății

Garantarea proprietății înseamnă apărarea dreptului proprietarului de a-și folosi bunurile și de a-și culege roadele în interesul său, fără afectarea intereselor naturale ale comunității. Exproprierea se poate face doar în interes public și cu justă despăgubire.

• Pluralism și respect pentru alteritate

Pluralismul politic, doctrinar și pluralismul social garantează echilibrul între segmentele sociale, iar respectul pentru alteritate armonizează interesele tuturor segmentelor sociale.

• Economia socială de piață orientată spre dezvoltarea sustenabilă

Economia socială de piață orientată spre dezvoltarea sustenabilă este un concept inițiat și promovat de creștin-democrație, fundamentat pe concepția creștină asupra omului, a libertății asumate responsabil și aflat în contradicție atât cu economia planificată socialistă, cât și cu formele de economie necontrolată de sorginte liberală. Se bazează pe performanța și echitatea socială, concurență și solidaritate, precum și pe răspundere personală și siguranță socială, având în vedere în principal următoarele:

• accesul la proprietate este deschis și echitabil, proprietatea fiind garantată;
• inițiativa este liberă, iar competiția este încurajată;
• atragerea investițiilor pe baza politicilor fiscale și a legislației clare și stabile, conforme economiei de piață;
• mediul de afaceri menținut între două limite: relaxarea fiscalității și descurajarea evaziunii fiscale și a corupției;
• activitățile economice desfășurate în limitele legii, moralei și ale dreptății sociale;
• efectele liberei concurențe și ale mecanismelor pieței, în măsura în care aduc prejudicii consumatorului, sunt atenuate pentru obținerea echilibrului social;
• parteneriatul social și economia participativă trebuie încurajate;
• statul își limitează implicarea în economie la arbitrarea diferitelor interese în spiritul dreptății și solidarității;
• ierarhie corectă între diverse servicii și recunoașterea valorii acestora;
• cei defavorizați sunt protejați într-o manieră echilibrată, fără afectarea eficienței economice;
• mediul înconjurător este protejat prin asumarea responsabilității atât de către producător, cât și de către consumator.

Scopul economiei de piață orientată spre dezvoltarea sustenabilă este să asigure binele comun și prosperitatea populației pe tot cuprinsul țării.