De ce acest subiect lipsește din dezbaterea despre „reforme”?

În toată discuția despre austeritate, nu se vorbește aproape deloc despre eliminarea completă a sporului de până la 50% pentru primari și șefi de CJ. Se taie de la bază (posturi, plafonări minore), dar sporul „cadou” rămâne neatins.

Sporul a început cu Legea 153/2017, care permitea inițial până la 25% din salariu pentru implicarea în proiecte cu finanțare europeană. În 2023, prin OUG 19/2023, plafonul a fost ridicat la 50% pentru primari, viceprimari și șefi de CJ, condiționat de atragerea de fonduri UE sau PNRR. Oficial, motivarea era „să stimuleze performanța”.

În realitate, atragerea de fonduri europene nu e un bonus opțional, ci chiar datoria de bază a oricărui ales local. Serviciul public nu este o afacere privată unde performanța se răsplătește cu sporuri, ci un angajament față de cetățeni. Este absurd ca un primar sau un șef de CJ să primească până la 50% în plus la salariu doar pentru că face ceea ce este în fișa postului său: dezvoltarea comunității prin folosirea resurselor puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Și, mai grav, acest spor se plătește direct din bugetul local, adică din taxele și impozitele comunității.

Se vorbește mult despre reducerea posturilor: 13.000 – 40.000 la nivel național. Dar sporul de 50%? Nicio vorbă de eliminare. În schimb, se reduc posturi de jos (portari, femei de serviciu), apoi se externalizează servicii la privat. Premierul Bolojan recunoaște că sporul e „important” și legat de ore, dar nu propune eliminarea lui. Reforma se limitează la ajustări minore. Știe foarte bine – a încasat și el sporul până anul trecut. Acum se joacă de-a reformatorul, dar fără să atingă banii baronilor locali. Reforma lui se oprește la reduceri minore.

Cât s-ar economisi prin eliminarea sporului?

Eliminarea ar însemna echivalentul a două salarii minime pe primărie de comună, adică 10% din costuri, fără concedieri. Totuși, pachetul fiscal II a tăiat alte beneficii (spor de antenă, vouchere), dar sporul a supraviețuit. De ce? Pentru că protejează baza politică – primarii și baronii locali.

Primarii sunt aleși să atragă bani pentru comunitate și să dezvolte localitatea. Sporul de 50% este absurd: îi plătim în plus pentru obligația de bază din fișa postului lor.

Care ar fi măsurile juste, politice și economice?

Dincolo de poveștile cu „reforme” cosmetizate, măsurile reale și corecte care ar fi trebuit adoptate imediat după alegerile prezidențiale sunt simple și directe:

• anularea sporului de 50% la salariul lunar al primarilor și viceprimarilor, acordat prin OUG 19/2023;
• anularea indemnizațiilor membrilor consiliilor de administrație din companiile de stat;
• anularea indemnizațiilor de ședință ale consilierilor locali;
• eliminarea subvențiilor directe pentru partidele parlamentare.

Cât ar însemna toate acestea în bani?

1. Primarii viceprimarii și șefii Consiliilor Judetene. Sporul de 50% îl iau toti presedintii si vicepresedintii consiliiilor judetene si aproape toti primarii si viceprimarii al caror numar total se ridica la 6400. Salariul de primar se calculează multiplicând salariul minim garantat în plată cu coeficienți între 3,5 și 9. În medie valoarea sporului de 50% este la nivelul salariului mediu pe economie. Totalul acestora la nivelul intregii tari intr-o estimarea conservatoare apreciem ca se ridica la echivalentul a 5.250 de salarii medii pe economie.

2. Consiliile de administrație din companiile de stat. În România sunt circa 1.400 de companii cu capital de stat. Numărul membrilor în CA variază între 3 și 7; la o medie de 5 ajungem la 7.000 de reprezentanți. Aceștia încasează într-un an, fără să facă aproape nimic, echivalentul a cel puțin 6 salarii medii pe economie. În total: 3.500 de salarii medii pe economie.

3. Consilierii locali. România are 3.200 de UAT-uri, iar niciun consiliu local nu are sub 9 consilieri. În realitate, în municipii, orașe mari și județe sunt zeci. Estimarea minimă: 42.700 de consilieri locali. Fiecare primește lună de lună 10% din salariul primarului, adică încă 4.270 de salarii de primar, echivalent cu 8.500 de salarii medii pe economie.

4. Lunar, partidele parlamentare primesc de la buget ~19.006.564 de lei. Echivalentul în „salarii medii pe economie” este: 3.431 de salarii medii nete.

Dacă tragem linie și adunăm, rezultatul e clar: un total de 17.250 + 3.431 = ~20.681 de salarii medii pe economie / lună, înghițite lunar doar pentru a hrăni rețeaua de privilegii a politrucilor.

Mai mult, această sumă depășește cu mai bine de 30% ținta pe care o vântură Bolojan pentru a părea eroic și principial, dar numai pe spinarea celor mai amărâți funcționari.

Avem nevoie de o reformă adevărată, nu de una „pe hârtie”, cu tăieri la portari și femei de serviciu. Reforma reală înseamnă curățenie la vârf: eliminarea sporurilor, indemnizațiilor și privilegiilor politice.

Abia atunci am avea dovada unei reforme autentice și a unei minime responsabilități față de cetățeni.

Politrucii își protejează privilegiile. Publicul e ținut ocupat cu „povești” și „reforme” false. Un joc de-a alba-neagra în care noi rămânem, încă o dată, de fraieri.

Alexandru Toniuc – PNȚMM