Pe data de 25 martie 2026, la agenția de presă IPN, a avut loc prezentarea rezultatelor studiului sociologic cu genericul „Unirea cu România, identitatea națională și preferințele politice ale cetățenilor din Republica Moldova”, organizat de Iulian Gramațki, cercetător socio-economic și doctor în economie la Universitatea din Frankfurt pe Main, în parteneriat cu compania de cercetări sociologice ATEȘ Research Group.

COMUNICAT

Pentru prima dată în istoria cercetărilor sociologice din Republica Moldova, subiectul unirii acesteia cu România și cel al identității naționale au fost cercetate atât de amănunțit în cadrul unui sondaj de opinie. 

Studiul respectiv a constat din două eșantioane: unul – de 1.078 respondenți de pe teritoriul Republicii Moldova, așa cum se practică de obicei, iar celălalt – de 235 respondenți din diaspora (cetățeni cu drept de vot ai Republicii Moldova cu reședința obișnuită în altă țară), ceea ce este o altă premieră pentru studiile din ultima perioadă care măsoară intenția de vot. Ponderea diasporei la alegerile de nivel republican devine din ce în ce mai însemnată, ajungând la nivelul de 15-20% din numărul total de alegători la alegerile din ultimii doi ani. 

Această pondere este prea mare pentru a fi neglijată, iar excluderea diasporei din sondajele socio-politice a dus la o distorsiune prea mare față de rezultatele reale ale alegerilor. Includerea în studiu a unui eșantion din diaspora s-a făcut cu scopul corectării acestor devieri și umplerii golului de cunoștințe despre intenția de vot în diaspora, oferind o măsurare care poate fi utilizată pentru o simulare mai precisă a scenariilor electorale.

Rezultatele studiului au revelat că, în cazul unui referendum cu privire la unirea Republicii Moldova cu România, 44% dintre respondenții rezidenți în Republica Moldova ar vota pentru unire, iar 39,2% ar vota împotriva unirii (ceilalți respondenți fie au declarat că nu vor participa la un astfel de referendum, fie nu s-au putut decide sau au refuzat să răspundă).

În diaspora, 60,8% dintre respondenți ar vota pentru unire și doar 24,3% ar vota împotrivă.

Astfel, susținătorii unirii constituie o majoritate relativă pe teritoriul RM și o majoritate absolută în diaspora.

Aceste rezultate vin în contradicție cu percepția dominantă în spațiul public că unirea nu este dorită de populația Republicii Moldova, care a fost rostită inclusiv de mai mulți reprezentanți ai conducerii de vârf, formatori de opinie și instituții mass-media. Această percepție s-a încetățenit adânc în opinia publică, drept probă servind faptul că cel mai mare obstacol în calea unirii, în viziunea respondenților studiului, a fost acela că „populația Republicii Moldova nu dorește”, enunțat de 37,6% dintre respondenții din RM și 35,7% în diaspora. Asemenea percepții sunt, din păcate, mai rigide decât realitatea însăși, iar acest studiu vine anume cu scopul de a le dezavua.

Proporțiile susținerii unirii, descoperite în acest sondaj, înseamnă că, în cazul organizării unui referendum de unire, rezultatul votului (excluzând indecișii) ar fi de aproape 53% pentru opțiunea „Da” doar pe teritoriul Republicii Moldova, iar împreună cu voturile diasporei ar putea ajunge la 55-58%, în funcție de numărul de alegători care ar ieși la vot în secțiile de peste hotare.

De asemenea, studiul a măsurat proporția celor care se declară etnici români – 14,8% pe teritoriul RM (față de 8% la recensământul din 2024) și 31,9% în diaspora.

Proporția celor care au declarat că vorbesc limba română este de 44,2% în RM (o majoritate relativă, de asemenea în creștere față de recensământ, unde o majoritate relativă a ales „limba moldovenească”) și 71,9% în diaspora (o majoritate absolută). 

În planul apartenenței religioase, 29,5% în RM au ales Mitropolia Basarabiei (41,9% în diaspora), iar 49,2% în RM – Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove (33,8% în diaspora). Alți 12,3% (14,8% în diaspora) s-au declarat ortodocși fără afiliere la o mitropolie sau patriarhie anume.

Respondenții din Republica Moldova sunt împărțiți aproape egal între cei care cred că românii și moldovenii sunt același popor și cei care cred că sunt două popoare diferite (48,3% vs. 49,4%), iar în diaspora o majoritate absolută crede că sunt același popor (63,7%).

De altfel, motivele de ordin etnic sau identitar ocupă un loc secund în motivarea cetățenilor RM să susțină unirea. Cele mai des menționate avantaje ale unirii pentru populația RM au fost de ordin economic: pensii și salarii mai mari (40,5% RM / 45% diaspora), drept de muncă în România și UE (38,9% RM /  49,9% diaspora), libera circulație fără hotar pe Prut (38,2% RM / 48,6% diaspora).

Proporția celor care susțin unirea este de trei ori mai mare decât a celor care se declară etnici români.

Ce ține de preferințele politice, politicianul din Republica Moldova cu cea mai mare încredere este Maia Sandu – 32,7% în RM și 48,4% în diaspora; este de peste 6 ori mai mult decât locul 2 – Vasile Costiuc (5,1% / 3,2%), urmat de Igor Dodon (4,2% / 0,4%) și Renato Usatîi (3,1% / 3,3%).

Partidul cu cea mai mare intenție de vot este PAS (33,2% RM / 44,3% diaspora), de peste 4 ori mai mult decât PSRM (pe locul 2 cu 7,5% în RM, dar doar 0,4% în diaspora).

În cazul unui referendum de aderare la UE, pe teritoriul RM ar vota 62,1% din respondenți „pentru” și 24,1% „împotrivă”, iar în diaspora – 84,3% pentru și 9,1% împotrivă.

Pentru aderarea la NATO ar vota în RM 34,9% „pentru” și 43% împotrivă, iar în diaspora – 56,4% pentru și 28,7% împotrivă.

Analiza segmentată a eșantionului de pe teritoriul RM arată că proporția celor care ar vota pentru unire este mai înaltă printre respondenții etnici moldoveni/români (48% vs. doar 14,5% în rândul minorităților etnice), susținătorii aderării la UE (65,7% pentru unire), deținătorii cetățeniei române (69,3% pentru unire) și alegătorii PAS (79,8% pentru unire).

Continuând acest gând, la întrebarea deschisă care politician li se asociază cu mișcarea pentru reunire, respondenții au menționat-o cel mai frecvent pe Maia Sandu, cu un ecart covârșitor – 34,6% în RM (37,4% în diaspora), față de mai puțin de 3% pentru oricare alt politician (4% în diaspora), iar 50,5% nu au menționat pe nimeni (42% în diaspora). Astfel, în mentalul colectiv este o puternică asociere dintre PAS / Maia Sandu și unionism, ceea ce ar face nejustificată poziția mult prea prudentă adoptată de președintă și partidul de guvernare la acest subiect.

Pe lângă acestea, studiul a testat adresarea unor întrebări cu formulare sugestivă (de exemplu, mențiunea că pensiile și salariile după unire vor crește la nivelul celor din România) pentru a măsura impactul pe care îl au acestea asupra susținerii unirii, identității naționale românești și aderării la NATO. Impactul acestora este o creștere a susținerii unirii cu 14 puncte procentuale în RM (11% în diaspora); a ideii că moldovenii și românii sunt același popor – cu 18% în RM și 21% în diaspora; a aderării la NATO – cu 9% în RM și 4% în diaspora. Aceste rezultate ilustrează cât de ușor poate fi înclinată opinia publică printr-o campanie de informare cu un simplu mesaj de 1-2 propoziții emis de o instituție cu autoritate care poate răzbate la masele largi.

Studiul mai conține zeci de alte întrebări la subiecte de interes politic, social și economic, iar rezultatele detaliate sunt disponibile publicului larg pentru a fi utilizate cu scop de informare, cercetare și formulare de politici publice, și pot fi accesate AICI.

În concluzie, studiul combate ideea că nu există o susținere majoritară a unirii în rândul cetățenilor Republicii Moldova. Totodată, această susținere poate fi sporită suplimentar în măsură considerabilă printr-o campanie de informare la nivel național, chiar și cu cele mai simple mesaje.

Pe lângă aceasta, sondajul a oferit o imagine inedită a preferințelor socio- și geopolitice a alegătorilor moldoveni din diaspora, care sunt considerabil mai unioniști, mai pro-europeni, dar și mai bine informați decât compatrioții lor de acasă.

Iulian GRAMAȚKI