-
-
Program de lucru: Luni - Vineri: 09.00-18.00
Program de lucru: Luni - Vineri: 09.00-18.00
Domnului Klaus Werner IOHANNIS, președintele României
Domnului Nicolae CIUCĂ, președintele Senatului României
Domnului Marcel CIOLACU, prim-ministru al Guvernului României
Doamnei Luminița ODOBESCU, ministrul Afacerilor Externe al României
Doamnă, Domnilor,
Zilele Diplomației Române, organizate recent de MAE, cu tema Acțiunea diplomatică într-o lume instabilă, au arătat realizările și au definit direcțiile de politică externă ale Statului Român în serviciul căruia vă aflați Domniile Voastre.
Însă, într-o problemă fundamentală a Statului Român, dincolo de cuvintele frumoase trimise peste Prutul ce desparte în două neamul românesc, constatăm că vă limitați viziunea la „construcția unui stat sigur și prosper” în stânga râului.
Oamenii conștienți și responsabili din cele două Românii – România De Vest, România De Est – deplâng această abordare pitică, minimală, lipsită de asumarea răspunderilor pe care le aveți în calitate de demnitari ai statului român, abordare care, în esență, încurajează și alimentează moldovenismul separatist, contrapus românismului.
Soluție morală și legală pentru teritoriile românești răsăritene este Re-Unirea lor cu patria-mamă: România.
Obiectivul prioritar al neamului românesc este astăzi – după ce am intrat în NATO și în Uniunea Europeană – aducerea între fruntariile statului român a teritoriilor românești din Răsărit.
Poporul român are dreptul la Reîntregire. Acest drept este indiscutabil, inalienabil și imprescriptibil. Acest drept este întreg, neatins și nealterat după legile internaționale azi în vigoare.
Acest drept nu poate fi anulat de o crimă odioasă (Pactul Ribbentrop-Molotov), nici de efectele crimei, nici de faptele care continuă actul criminal și care contravin în mod evident dreptului internațional în vigoare.
A revendica acest drept – având probe inatacabile, în mod pașnic și civilizat, dar cu hotărâre deplină – este normal, moral și legal.
A acționa pentru Re-Unire este o obligație permanentă a unui stat responsabil, o datorie creștină și patriotică a fiecărui român.
Re-Unirea Basarabiei (administrată astăzi ca „Republica Moldova”) cu România este un act benefic și necesar din punct de vedere moral-juridic: se face dreptate unor oameni care au suferit enorm din cauza ocupației și terorii ruso-comuniste, perpetuate până astăzi.
Re-Unirea este un act benefic și necesar din punct de vedere politico-strategic și al securității regionale, continentale și globale: răspunde intereselor legitime ale României, Ucrainei, țărilor din bazinul Mării Negre și din bazinul Dunării, Uniunii Europene și ale NATO, asigură stabilitatea și pacea în Centrul și Estul Europei.
Re-Unirea este un act benefic și necesar din punct de vedere pragmatic: este timpul să se pună capăt unei situații rezultate dintr-o cârdășie comunisto-nazistă – Pactul Ribbentrop-Molotov – condamnată de toate normele dreptului internațional, este timpul să se deschidă larg calea pentru o pagină nouă: extinderea democrației și a dezvoltării relațiilor dintre popoarele Europei Centrale și de Răsărit.
România trebuie să ajute „R. Moldova” să reziste războiului hibrid, opresiunii și amenințărilor rusești. România trebuie să ajute Ucraina pentru ca aceasta să respingă agresiunea rusească.
În același timp și în perspectiva viitoarei conferințe de pace, conducătorii României de Vest trebuie să aibă în vedere:
1. Conținutul Declarației de Independență din 27 august 1991 stabilește clar independența „R. Moldova” față de Rusia și reîntoarcerea ei „ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE”, care a fost și este ROMÂNIA.
2. Deputații din Primul Parlament de la Chișinău au declarat și atunci, și de-a lungul a trei decenii că proclamarea independenței „R. Moldova” a fost gândită doar ca penultimul pas în drumul spre Re-Unirea cu România.
3. Recunoașterea de către București a „R. Moldova” s-a făcut condiționată de promovarea acestui proces de Re-Unire.
Cu Bună-Credință,
Liviu PETRINA,
– Senatul Partidului Național Țărănesc Maniu-Mihalache,
– Ex-Membru al Parlamentului
București, 7 august 2024
Virgil Vlad
Cu privire la denumirea statului „Republica Moldova”: În 1991 fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și-a schimbat Constituția, precum și numele în „Republica Moldova”, numele putând justifica la nevoie că nu este vorba de întreaga Moldovă, ci doar de o parte a ei. Guvernul României a fost primul guvern care a recunoscut noul stat, din eroare (sau intenționat?) neintuind viitoare posibile probleme legate de numele noului stat. Lăsând la o parte hărțile provocatoare care prezintă Republica Moldova ca întreg teritoriul țării lui Ștefan cel Mare, precum și pozițiile ultra-naționaliștilor din Republica Moldova, care vorbesc de un popor diferit de cel român, astăzi se vorbește oficial și neoficial (a se citi discursurile oficialităților Moldovei și ale Uniunii Europene, precum și mass-media din lume) de „Moldova” și de „moldoveni”. Se ignoră din comoditate și/sau neștiință faptul că cea mai mare parte a Moldovei, ca și cei mai mulți moldoveni se află în România, nu în Republica Moldova. În acest sens, propun ca PNȚMM să facă toate demersurile necesare ca autoritățile din România să solicite, în cadrul negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ca Republica Moldova să-și schimbe numele în „Moldova de Est”. La nevoie, România să-și folosească dreptul său de veto.
BELEI IOAN
Dle Vlad, ati facut un comentariu exceptional, demn de luat in seama de oricare politician roman cu dragoste de Romania. Ma voi lega putin de ultima fraza: „La nevoie, Romania sa-si foloseasca dreptul de veto”. Ma intreb, in cate situatii aberante (un ex Schengen) europarlamentarii romani puteau folosi acest drept si nu l-au facut? Majoritatea europarlamentarilor romani nu urmaresc decat umplerea buzunarelor cu indemnizatiile de mii de euro. Romania, soarta ei, o lasa altora precum Victor Orban.