Acum 160 de ani, pe 28 mai 1864, a murit Simion Bărnuțiu, la vârsta de 56 de ani. Și-a dat sufletul în locul numit Gorgana, aparținător satului Sânmihaiu Almașului, în drumul său de la Iași spre casă (Bocșa).

Nepotul său, Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu și judecător în Șimleu, l-a adus pe Bărnuțiu din capitala Moldovei spre Țara Sălajului.

În iarna lui 1863-’64, Simion Bărnuțiu, profesor la Universitatea din Iași, a fost nevoit să ceară concediu de boală; tânărul rector Titu Maiorescu i-a aprobat cererea.

Aflând aceasta, Ioan Maniu pleacă la Iași să-l aducă în Sălaj – acasă – pe unchiul și părintele său adoptiv.

Bărnuțiu nu poate călători, de slab ce era, așa că Ioan Maniu stă cu dânsul la Iași vreo șase săptămâni.

Pleacă apoi cu o caleașcă construită anume, pusă la dispoziție din partea domnitorului Moldovei – din 1859, și al Țării Românești, la scurt timp după Unire –, având „roate mari și acoperite deasupra, în care să se poată așterne pat pentru marele bolnav”.

Nepotul și unchiul trec prin Bistrița − Țara Ciceului – Dej, „ajung la Hida, în Valea Almașului, acolo unde tradiția plasează moartea lui Gelu… În dimineața zilei de 28 Maiu, se opriseră lângă un izvor, ca Nepotul să servească Unchiului extenuat un pahar de apă rece.

Bărnuțiu își trăia ultimele clipe. El se va fi cugetat, în momentele acelea, la ai săi de acasă, la locurile copilăriei sale, pe cari spera să le revadă peste câteva ore. Era în fața Pământului Făgăduinții.

Dar, ca un al doilea Moise, numai cât l-a văzut, de pe Țărmul Iordanului său, fără să-i fi fost îngăduit de soartă să intre într’ânsul.

Când Nepotul se întorcea cu paharul de apă, sufletul lui Bărnuțiu se mutase deja la cele veșnice„.

Mormântul lui Simion Bărnuțiu este la Bocșa, nu departe de Bădăcinul lui Iuliu Maniu și de Bobota lui Corneliu Coposu.

(Citatele sunt din: Coriolan Suciu, Corespondența Ioan Maniu – Simion Bărnuțiu. 1851-1864..., Blaj, 1929, pag. 183-186.)

Liviu PETRINA

Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu și nepotul lui Simion Bărnuțiu