Anii de după 1989 au făcut nesfârșite și dureroase dovezi că răul din magistratura noastră – și în mare parte și de la nivelul întregii societăți – s-a aflat și se află concentrat mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională. Iar verdictul de ieri din dosarul asasinării în temnițele regimului comunist a lui Gheorghe Ursu, verdict al pretinșilor “judecători supremi” (Judecător Suprem e numai Dumnezeu) constituie încă o confirmare halucinantă a ceea ce românii știau deja de foarte mult timp.

O probă cum nu se poate mai clară că judecătorii celor două Curți au constituit – și, iată, continuă să constituie și azi – forța judiciară cea mai puternică fără de care conducătorii politici ai unei republici moștenite de la Stalin nu ar fi putut perpetua, timp de 34 de ani, mentalitatea și consecințele regimului comunist-securist criminal. Fără acest adevăr, istoriografia celor 34 de ani nu va constitui niciodată altceva decât o mistificare deplorabilă.

Lui Gheorghe Ursu și familiei sale nu li se va face niciodată dreptate dacă ofițerii de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş nu vor fi condamnați pentru actul lor oribil. Că aceștia doi sunt cei mai vinovați de moartea lui Gheorghe Ursu – și nu cei doi milițieni și un deținut instigat, care în urmă cu mai mult de 20 de ani și-au primit pedepsele pe care le meritau – rezultă din aceea că Securitatea era de fapt unealta principală a crimelor politice dictate de regimul comunist. Iar acest adevăr constituie demult un adevăr care nu se mai cere demonstrat vreunui român de bună credință.

El se regăsește cu subiect și predicat în chiar arhivele Securității, pe care capii acestei instituții a răului maxim nu le-au mai putut distruge în Decembrie 1989 și în anii care au urmat. Peste acest adevăr a dat în arhive chiar fiul celui asasinat, și l-a citat ca atare în cuprinsul unui studiu publicat în urmă cu cinci ani: „Din Nota Securității județene Bacău din 29 iulie 1978 rezultă că șeful Securității de la acea dată, Tudor Postelnicu, le-a trasat următoarea sarcină șefilor de securități județene: <Pe cei delincvenții politici să-i găsim ca borfași, ca hoți să acționăm cu Miliția, cu alte organe din statul nostru și să nu facem din aceasta o chestiune politică care, ulterior, să aibă implicații asupra intereselor românești peste hotare>”.

Și exact aceasta au făcut securiștii cu tatăl său. Iar aceste împrejurări cumulate constituie adevărul pe care judecătorii Înaltei Curți l-au călcat ieri în picioare în văzul unei țări întregi – batjocorite și ea și plină de dezgust. Un adevăr dublat de faptul că fiul lui Gheorghe Ursu și avocații săi au adus probe deplin concludente privind vinovăția celor doi securiști.

Pentru observatorii avizați, decizia de ieri a ICCJ nu constituie o surpriză. Ea vine în mod deplin firesc  în continuitatea mai multor asemenea orori, între ele și cea din dosarul atât de cunoscut și el al lui Vasile Paraschiv, trecut și acesta prin iadul Securității. Dosarul Paraschiv a fost îngropat (cu puțin timp înainte să fie îngropat de inimă rea Vasile Paraschiv însuși) de Parchetul general condus de Laura Codruța Kovesi și apoi, la ICCJ, de judecătorul Nicolae Jidovu, securist cu acte în regulă – și, cum altfel, asemeni urmașilor lui de azi de la aceeași instanță, gardian al securiștilor criminali.

Într-o țară condusă în “post-comunism” de președinți oameni ai KGB, ai Securității, ori șantajabili cu multe dosare penale, lucrurile nu puteau și nu pot sta altfel decât vedem.

În 2006 românilor li s-a servit una din nesfârșitele farse ale așa zisului “post-comunism”, condamnarea comunismului. La numai trei ani distanță, însă, două inițiative legislative pentru o Lege a lustrației au fost desființate în bătaie de joc de tandemul ICCJ-CCR. Motivul? Mai toți judecătorii de la cele două Curți și-ar fi pierdut posturile, cei mai mulți fiind foști magistrați comuniști (calitate care implica în mod absolut obligatoriu colaborarea cu Securitatea). Iar alt motiv, președintele Băsescu însuși știa că o asemenea Lege îl va pune și pe el pe tușă, tot din cauză de colaborare cu instituția ororii.

În raport cu toate cele de mai sus, Partidul Național Țărănesc Maniu–Mihalache, unicul continuator legitim al Partidului martirilor anti-comuniști țărăniști, protestează categoric împotriva deciziei ICCJ, astăzi posibilă nicăieri în altă țară fostă comunistă decât în Rusia totalitarismului corupt și barbar. În stare în care a fost adusă țara, noi nu excludem posibilitatea revizuirii acestei hotărâri, însă suntem absolut siguri că actuala clasă politică și actualul establishment statal și judiciar (de la nivelul vizat aici) nu mai pot fi soluția.

28 iulie 2023

Mircea Taloș – președinte executiv al PNȚ Maniu-Mihalache

Valerian Stan – secretar general al PNȚ Maniu-Mihalache

Liviu Petrina – președintele Senatului PNȚ Maniu-Mihalache

5 Comments

Ion-Adrian Doja-Fodoreanu

S-A UMPLUT PAHARUL.!
A SOSIT MOMENTUL
SEPARĂRII APELOR.!!

Enescu Dan Mircea

Cred că acest comunicat trebuie completat cu informații despre Rezoluția PNȚCD din 21 ian. 2007, care a fost postată de Dumitru Gherdan pe Facebook, și să arătăm că prin neducerea până la capăt a condamnării comunismului, făcută de Președintele Traian Băsescu la 18 dec 2006 în Parlamentul României, aceste situații, de albire a torționarilor, nu s-ar mai fi produs.
Iar confiscarea noastră de Pavelescu și securitate, este consecința consecvenței noastre de a elibera Țara de efectele comunismului.
https://www.facebook.com/dumitru.gherdan.1/posts/pfbid0UBeCSZErYhH1VLZ57g2FaZjBefJ7yhHxneDD4CEaM7c2du4yFJM9U82PEk38Bh3ql?comment_id=305321471945401&reply_comment_id=969412727765586&notif_id=1690692176425678&notif_t=comment_mention&ref=notif

Enescu Dan Mircea

Am o propunere, dacă nu vă deranjează.
Ca urmare a sentinței dată în speța Gheorghe Ursu, în speța Gabriel Oprea, a lui Piedone și a altora, prin care sunt scăpați torționari sau oficiali care au făcut abuzuri sau sunt vinovați de neglijență în serviciu, să întocmiți un Apel către Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Europeană prin care să se ceară aplicarea reală a condamnării comunismului făcută în Parlamentul României la 18 dec. 2006, prin punerea în practică a propunerilor din REZOLUTIA Congresului Extraordinar PNTCD
cu privire la ,,CONDAMNAREA COMUNISMULUI” din 21 ianuarie 2007, în care se spune:
„Pentru ca de-acum in Romania sa poata incepe o democratie autentica,
Congresul PNTCD cere imperativ Sefului Statului sa se implineasca si urmatorii pasi in desprinderea de lumea comunismului diabolic ateu:
Procesul comunismului si al tuturor celor vinovati de instalarea si mentinerea acestui regim terorist, inclusiv a neocomunismului de dupa 1989.
Lustratie pentru toti cei care, apartinand sistemului ilegitim si criminal, au facut si continua sa faca rau Romaniei.
Reconcilierea in adevar, cainta si dreptate.
Cerem sa fie facute public toate dosarele PCR si ale Securitatii. Sa se publice o Lista biografica a tuturor activistilor PCR si ai ,,statului,, comunist, a tuturor ofiterilor si subofiterilor de securitate, precum si a informatorilor si colaboratorilor.
Congresul PNTCD cere ca propunerile cuprinse in Documentul prezentat de Presedinte in Parlament sa nu ramana in forma declarativa, ci sa devina realitate fara intarziere.
Poporul acesta batjocorit sa nu mai fie mintit si inselat !”
Deoarece societatea românească nu este o societate liberă, iar starea actuală poate genera instabilitate în această zonă de importanță geo-strategică.

Enescu Dan Mircea

Voiam să mai adaug, să fie condiționate finanțările destinate României de:
– eliminarea pensiilor speciale,
– publicarea listelor cu torționarii, securiștii, comuniștii și agenții KGB-ului în România, și
– eliminarea din funcțiile publice a lor și a urmașilor lor.
Pentru că aceștia sunt dispuși să aibe o acțiune duplicitară în relația cu Occidentul, acțiune ce favorizează Rusia.

Valerian Stan

Foarte pertinent ce spuneti, domnului Dan Mircea Enescu. De unele sugestii chiatr putem tine in concret seama in dialogul cu guvernele vestice partenere. Multumiri!

Lasă un comentariu