Publicația „Literatura și Arta” de la Chișinău a publicat în numărul 22-23, din 8 Iunie 2023, articolul „Ion Varlam la 85 de ani”. Elita românească veche este prezentă până în zilele noastre prin oameni ca domnul Varlam, ajuns la vârsta de 85 de ani, aflat însă pe patul suferinței.

Este descendent din marile familii domnitoare și nobil-boierești ale Olteniei, Moldovei și Munteniei.

Despre domnul Ion Varlam putem spune cu îndreptățire că este un om politic de o cinste deplină, instruit și competent în problematica românească, patriot curajos, mereu disponibil să participe la apărarea neamului românesc.

A fost bancher. Secretar general al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL), președinte al Organizației „Adevăr și Dreptate”, consilier politic al Regelui Mihai I și al lui Corneliu Coposu.

S-a născut la 8 Iunie 1938, la București. Părinții săi: inginerul de lucrări publice Horia Vlad și jurista Elisaveta Rosetti-Varlam (sub ocupația comunistă, a lucrat ca tehnician).

A fost angajat la Uniunea Băncilor Pariziene, Frab-Bank International, Société Générale – Paris (membru în Consiliul de Administrație).

Din biografia sa fac parte episoade crunte, pe care le-a trăit cu multă demnitate:

• 1952-1954: condamnat ca opozant anticomunist;
• 1954-1956: condamnat politic (administrativ) ca membru al unei organizații de elevi anticomuniști;
• 1956-1961: condamnat de Tribunalul Militar București în legatură cu evenimentele din Ungaria, 2 ani și jumătate de temniță și 2 ani de muncă silnică;
• 1961-1963: condamnat administrativ la deportare în Bărăgan, ca „element nereeducat, neintegrabil societății”
• 1965: a emigrat în Franța, în urma unui demers al ministrului de Finanțe (Valery Giscard ď Estaing);
• 1970-1974: militant activ al Rezistenței Anticomuniste din Lumea Liberă;
• 1974-1990: membru marcant al exilului românesc;
• 1979-1990: luptător împotriva comunismului pe terenul social (a făcut parte din conducerea CFTC, Confederația Franceză a Lucrătorilor Creștini – Federația Băncii).

Este autor a numeroase articole și studii politice și istorice publicate în periodicele: „Lupta”, „Cuvântul Românesc”, „Lumea Liberă”, „Dorul”, „Săptămâna müncheneză”, „Căminul Românesc”.

Autor, printre altele, și al unei cărți reprezentative: „Pseudo România – Conspirarea Deconspirării”.

În 1981 a devenit membru fondator al Consiliului Național Român, iar în 1984 – al UMRL.

În 1990 s-a înscris în PNȚCD, fiind numit președintele Comitetului de Conducere Interimară al PNȚCD.

Din 1991 este membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). Face parte, de asemenea, din Asociația Victimelor Mineriadelor.

A fost membru în Parohia și Eparhia Ortodoxă Română din Paris; membru al Europrest.

A făcut parte – alături de Raymond Aron, Eugène Ionesco, François Fejto și Alain Ravennes – din Comitetul Executiv al CIEL (Comité Intemational de Intellectuels pour une Europe des Libertées – o asociație potrivnică hegemonismului ideologic comunist).

Este semnificativ cum răspundea copilul Ion Varlam la anchetele din închisoarea începută la 14 ani: „Domnule anchetator, ne-ați dus să vedem filmul rusesc <<Tânăra Gardă>>, să vedem cum s-a opus tineretul din URSS ocupației germane. Așa am făcut și noi, elevii din București, ne-am organizat ca să ne opunem ocupației sovietice”.

A definit foarte clar, tranșant, realitatea actuală din România și din lume: „Atât timp cât foștii comuniști/marxiști continuă să dețină sau să încerce să răpească din nou puterea politică, cine nu este un anticomunist militant nu este un democrat credibil”.

Ion Varlam a acționat mereu pentru întărirea direcției creștin-democrate în România de după 1989, în PNȚCD, în Partidul Corectei Guvernări (co-fondator) și, azi, în calitate de Consilier Superior în Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache.

La mulți ani cu sănătate, Maestre al politicii românești făcute cu demnitate!

Liviu PETRINA, președintele Senatului PNȚMM

P. S. Publicăm și celebra sa cerere de inculpare a lui Silviu Brucan, principal agent al instaurării terorii rusești pe pământul românesc.

–––––––––––––––––––––

Domniei Sale

Domnului Procuror General al Republicii România,

București

Subsemnatul Ion VARLAM, născut în București la 8 Iunie 1938, condamnat politic între 1952, și 1954 și 1956, constrâns la exil de opoziția mea față de regimul totalitar din România, cu domiciliul actual.. ., am onoarea ca prin prezenta să depun plângere împotriva numitului BRUCAN Silviu, a cărui inculpare o cer pentru următoarele motive:

1) CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII – comisă în calitatea de director al ziarului «Scânteia». Între 1945 și 1955 această publicație

1. A propăvăduit instaurarea unei discriminări instituționale menite să excludă din comunitatea națională categorii umane desemnate oprobiului în numele «responsabilității» colective și ereditare;
2. A incitat la intoleranță, la ură și la omucidere;
3. A făcut apologia crimei — cerând «lichidarea fizică și morală a dușmanului de clasă»;

Cele de mai sus având drept efect exterminarea în masă a opoziției politice și a elitelor spirituale și sociale ale României, BRUCAN Silviu este principalul autor moral al acestor crime împotriva umanității și a demnității omului.

2) ETNOCID — săvârșit în calitatea de responsabil local al instrumentului de dominare a imperialismului sovietic − ideologia marxist-leninistă:

1. Prin înjosirea și distrugerea sistematică a tradițiilor și a patrimoniilor istoric, cultural și artistic ale poporului roman;
2. Prin pervertirea metodică a procesului de creație – în toate domeniile;
3. Prin caracterul organizat al operei de alienare a identității naționale și de denigrare a valorilor specific românești;
4. Prin înlocuirea conștiinței naționale de către supunerea față de o putere străină.

BRUCAN Silviu, ca director al «Scânteii» și al radio-difuziunii, între 1945 și 1955, este principalul autor al crimei de etnocid prin depersonalizare din perioada stalinistă.

3) ÎNALTĂ TRĂDARE – crimă ce rezultă din:

1. Participarea la complotul împotriva independenței naționale a României, având drept scop subjugarea poporului român de către o putere străină;
2. Conspirarea împotriva stării de drept, în vederea distrugerii democrației și a instaurării unei dicaturi totalitare.

BRUCAN Silviu, ca membru notoriu al ierarhiei P.C.R. între 1945 și 1955, este direct implicat în acțiunea de înaltă trădare a acestei organizații.

Toate aceste crime dovedesc implicarea personală a lui BRUCAN Silviu în stabilirea în România a unui regim de natură criminală și de obârșie străină — comunismul, varianta sovietică a fascismului.

Țin să precizez că, neavând nimica personal cu BRUCAN Silviu, nu sunt inspirat de răsbunare și nu caut vre’o satisfacție. Prezenta plângere îmi este dictată de simțul datoriei: doresc să contribui la opera de salubritate publică care este condiția prealabilă a întoarcerii la democrație.

București, 5 Februarie 1990.