Revista Literatura şi Arta din 30 Mai 2019 publică pe prima pagină o instructivă precizare despre ceea ce înseamnă Elită.

Autor Ion Varlam, Preşedinte PCG.

Nu există „Elite”. Elita nu există decât la singular. Ca să recurg la două exemple, spre a ilustra semnificaţia termenului, voi face referire la cele mai măreţe figuri care au pus în lumină elita ultimelor două veacuri. Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga au intrat in elita românească nu pentru că au căutat glorie ori că li s-au recunoscut cine ştie ce performanţe specifice. Intră în elită numai cei capabili să dăruiască şi să fie spontani acceptaţi sau desemnaţi ca pilde de către contemporanii lor. Numele celor doi citaţi aparţin acelui „nec + ultra” care este o recunoaştere tacită şi spontană a valorilor excepţionale în mod tacit de către întreaga comunitate; ei dobândesc acest statut special prin ţinută şi merit.

Eminescu, pentru rolul pe care l-a jucat în formarea naţiunii române, iar Iorga, pentru că a redat românilor simţul demnităţii atunci când dezastrul prăbuşit asupra lor de înfrângere, îngheţând obielele cu care-şi târau picioarele pe drumurile îngheţate ale Moldovei, armatele române au fost ţinute în picioare de discursurile mobilizatoare ale lui Iorga care i-a dus pe drumul Mărăşeştilor şi Mărăştilor atunci când toată clasa politică credea că lupta era pierdută şi se pregătea să capituleze. Astfel a luat parte Iorga la victoriile care ne-au salvat demnitatea. În timpul lui Eminescu prin articolele sale mobilizatoare din presa vremii a ridicat în picioare întreaga Ţară, o Naţie care fără fixarea trăsăturilor eroice nu ar fi însemnat nimic în proprii ei ochi.