Admirând
Flori-din-Grădina-Altora
Grigore
Vieru – AFORISME
- Păstrează-ţi
genunchii pentru biserică, nu-i apleca oricui.
- Nu
câţi străini, ci câtă înstrăinare este în Ţară ne sperie.
- Am
aflat târziu că sunt muritor: în ziua când s-a sfârşit mama…
- Să
tremure marea putere ce are ieşire la mare, iar la Dumnezeu nu.
- Din
vârful Carpaţilor, Dumnezeu nu se vede, dar de acolo se poate crede în el.
- Nu
există cea mai frumoasă limbă din lume, după cum nu există cea mai frumoasă
naţiune – există numai prielnice sau nefavorabile vecinătăţii.
- Patria
este un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
- E
bine să înveţe un popor de la altul, nu e bine să înveţe un popor pe altul.
- Cât
caracter, atâta ţară.
- Trădarea
de neam este un curaj, dar unul nemernic.
- Exilul
e dulce pentru cine ştie că-l aşteaptă Ţara.
- Meritul
nu se înscrie pe steag, meritul poartă steagul.
- Basarabia
este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată.
- Poate
că cea mai frumoasă viaţă sămânţa şi-o trăieşte în zborul dintre palma omului
şi pământul care aşteaptă.
- Vrednică
este bătrâneţea care poate lupta, dar îi este ruşine să învingă pe tineri.
- Sângele
nu greşeşte drumul spre inimă: omul să nu greşească drumul spre onoare.
Din volumul Vieru,
Grigore, Tratat pentru umanizarea
pustiului, Ediţie de Lili Bobu, Botoşani, 2019.
Lasă un comentariu