Admirând  Flori-din-Grădina-Altora

Grigore Vieru – AFORISME

  • Păstrează-ţi genunchii pentru biserică, nu-i apleca oricui.
  • Nu câţi străini, ci câtă înstrăinare este în Ţară ne sperie.
  • Am aflat târziu că sunt muritor: în ziua când s-a sfârşit mama…
  • Să tremure marea putere ce are ieşire la mare, iar la Dumnezeu nu.
  • Din vârful Carpaţilor, Dumnezeu nu se vede, dar de acolo se poate crede în el.
  • Nu există cea mai frumoasă limbă din lume, după cum nu există cea mai frumoasă naţiune – există numai prielnice sau nefavorabile vecinătăţii.
  • Patria este un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
  • E bine să înveţe un popor de la altul, nu e bine să înveţe un popor pe altul.
  • Cât caracter, atâta ţară.
  • Trădarea de neam este un curaj, dar unul nemernic.
  • Exilul e dulce pentru cine ştie că-l aşteaptă Ţara.
  • Meritul nu se înscrie pe steag, meritul poartă steagul.
  • Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată.
  • Poate că cea mai frumoasă viaţă sămânţa şi-o trăieşte în zborul dintre palma omului şi pământul care aşteaptă.
  • Vrednică este bătrâneţea care poate lupta, dar îi este ruşine să învingă pe tineri.
  • Sângele nu greşeşte drumul spre inimă: omul să nu greşească drumul spre onoare.

Din volumul Vieru, Grigore, Tratat pentru umanizarea pustiului, Ediţie de Lili Bobu, Botoşani, 2019.

Tags:

Lasă un comentariu