Situaţia internaţională – agricultura de importanţă strategică

Arhitectura globală post-COVID-19 configurează importanţa strategică a capacităţii statului de a asigura hrana populaţiei şi impune o competiţie directă pentru dezvoltarea tehnologiei în agricultură, precum şi valorificarea maximă şi pe termen lung a terenurilor agricole.
Biosecuritatea, formată din componenta sanitară și alimentară urmează să primească din ce în ce mai multă atenție din partea guvernelor naționale, principalele riscuri majore fiind: afectarea recoltelor de către schimbările climatice (secetă, invazie de dăunători), lipsa forței de muncă sau sincopele lanțurilor de aprovizionare.
Astfel, succesul este determinat de inovaţie şi cercetare, existând o reală cursă strategică pentru maximizarea potenţialului genetic al plantelor şi obţinerea unor producţii record, în condiţii climaterice vitrege.
State cu o suprafaţă agricolă redusă, dar cu investiţii ridicate (precum Olanda sau Belgia) domină piaţa europeană agricolă şi reflectă apariţia unei noi ere în agricultura mondială.
Problemele globale de mediu, responsabilitatea civică şi orientarea populaţiei spre un stil de viaţă sănătos aduc în atenţie o nouteă tipologie de consumator de hrană şi, în aceeaşi măsură un nou concept care să lege agricultura de alte domenii strategice, cu impact asupra calităţii vieţii: economia circulară.
Strategia Uniunii Europene de la Fermă la Furculiţă erijează UE drept un model de urmat pentru actorii ce ar trebui să se simtă responsabili faţă de starea de sănătate a populaţiei şi asupra impactului negativ pe care societatea umană îl are, în acest moment, asupra mediului înconjurător şi deschide o nouă revoluţie agricolă.
În acelaşi timp, nu trebuie să excludem competiţia globală între marii actori pentru resursele agricole. În 2020, administraţia Trump declara Uniunea Europeană drept competitor şi SUA continuă să promoveze o politică agresivă pentru introducerea organismelor modificate genetic pe piaţă economică europeană, divergenţele din domeniul agriculturii fiind şi cele care au oprit lansarea celui mai mare acord comercial comun planetar: TTIP.

Agricultura 4.0 este aici şi acum, iar orice partid ce îşi doreşte să guverneze trebuie să-şi propună ca obiective principale susţinerea şi implementarea acestui nou concept atât în fermele româneşti, cât şi în tot lanţul agroalimentar, de la producător la consumator.

Situaţia României

Potenţialul românesc în agricultură este imens şi bine cunoscut, atât de cetăţeni, cât şi de către decidenţi sau investitori străini, însă terenurile agricole sunt în continuare exploatate nesustenabil, segmentul viticol, pomicol, legumicol şi zootehnic sunt insuficient valorificate, iar produsele româneşti au o prezenţă scăzută în marile retail-uri comerciale.

Mai mult, România continuă să exporte produse agricole primare şi să importe produse cu valoare adăugată, fabricile de procesare sunt în continuare răsfirat răspândite, iar colectarea şi punerea în valoarea a recoltelor dezavantajează în aceeaşi măsură producătorul (relaţia investiţie/ profit) şi consumatorul (limitare în sursele de achiziţionare a produselor autohtone). În acest fel, investițiile sunt insuficiente pentru a progresa spre agricultura viitorului.
Din punct de vedere al resursei umane, inginerii agronomi şi cercetarea în domeniu sunt insuficient remunerate de către statul român, tinerii din domeniu alegând locuri de muncă în sectorul de vânzări în companii, de cele mai multe ori, multinaţionale ce oferă input-uri agricole, majoritatea dintre acestea aduse din străinătate (seminţe, îngrăşăminte, biostimulatori, fertilizanţi). Mai mult decât atât, controalele realizate în legătură cu respectarea gradului de utilizare a pesticidelor/ substanţelor periculoase sunt superficiale şi predispuse actelor de corupţie, perpetuându-se, în continuare riscul de securitate alimentar.
Cu toate că România a exploatat în 2020 peste 6 milioane de ha doar pentru culturile mari (cereale păioase, rapiţă, porumb, floarea soarelui) şi 250.000 ha în sectorul legumicol, fiind în topul producătorilor de cereale, floarea-soarelui şi tomate la nivel european, nivelul scăzut al irigaţiilor continuă să rămână o deficienţă endemică, ce limitează şi afectează deopotrivă şansa de a deveni o ţară agricolă europeană mult mai importantă.
Mai mult, Acordul de Liber Schimb dintre UE şi Ucraina pune în dificultate exportul în Uniune, pe fondul costurilor de producţie mult mai mari decât în statul vecin, concurent direct al României, ţara noastră nefiind prezentă pe piaţa comunitară şi îndreptându-şi atenţia spre cele externe, precum zona arabă.
Nu în ultimul rând, satul românesc este părăsit, se confruntă cu o îmbătrânire demografică accentuată, lipsa profesioniştilor în administraţia locală şi servicii publice esenţiale insuficient dezvoltate. Însăşi esenţa naţiunii române, satul românesc se află poate în cea mai dificilă situaţie din istorie, lipsind oportunităţi viabile economice şi dezvoltare pentru tineri, cu toate că potenţialul de dezvoltare al turismului ecologic şi promovare a tradiţiilor seculare a fost adus în vedere de către persoane puternice din străinătate, precum campania dusă de către Prinţul Charles.

***

PNŢMM se trage din satul românesc şi deoarece agricultura este un domeniu strategic național, guvernarea ţărănistă va acorda o atenţie deosebită, atât Agriculturii, cât și Renașterii Satului Românesc. Propunerile pe care ni le asumăm pentru viitor sunt:

1. Satul românesc modern şi atractiv

Strategia UE „De la Fermă la Furculiță”, implicit accesarea fondurilor comunitare, poate reprezenta o şansă istorică pentru revigorarea satului românesc, prin valorificarea eficientă a atuurilor acestuia, precum tradiţia, biodiversitatea şi calitatea terenurilor agricole.
Astfel, satul românesc poate deveni un motor de economie locală şi poate revedeni vibrant şi atrăgător persoanelor tinere.
În acest scop, PNŢ MM propune următoarele direcţii de implementat:

– încurajarea fermelor bio şi a antreprenoriatului ecologic;
– sprijinul instituţiilor statului pentru colectarea produselor agricole şi introducerea lor în marile retail-uri comerciale;
– sprijinirea dezvoltării cooperativelor, în primul rând pentru valorificarea producției și mai ales prin creșterea gradului de prelucrare a produselor primare;
– dezvoltarea turismului ecologic şi promovarea satului românesc în marile târguri/ expoziţii internaţionale;
– sprijinirea dezvoltării fermelor familiale comerciale moderne;
– lansarea programului Ferma Viitorului, prin susţinerea parteneriatului între firme din domeniul energiei regenerabile/ verde şi IT/software pentru digitalizarea activităţilor din fermă;
– programul Adoptă un ţăran prin care cetăţenii din mediul urban pot achiziţiona de pe un magazin online realizat de Ministerul Agriculturii produse direct de la micii producători. De asemenea, se va iniţia un parteneriat între minister şi platformle de comercializare online şi livrare la domiciliu pentru achiziţionarea în timp util a produselor de la horticultori;
– oferirea de ajutor financiar tinerilor, inclusiv locuinţe ecologice, urmând ca pentru acestea să fie accesate fonduri europene sporite;
– susținerea instruirii și consultanței pentru elaborarea proiectelor de dezvoltare agricolă și rurală;
– dezvoltarea şi digitalizarea infrastructurii rurale (culturale, de educație, sănătate, a serviciilor publice esenţiale);
– dezvoltarea învățământului profesional agricol, sprijinirea accesului absolvenților din zona rurală la învățământul liceal și universitar, precum și asigurarea stabilității intelectualității satelor;
– încurajarea şi promovarea tradiţiilor populare în rândul copiilor din oraşe, prin organizarea de diverse activităţi/ festivităţi în mediul rural şi creşterea satului românesc ca opţiune de destinaţie.

2. Programul Proteină vegetală

UE are o dependenţă ridicată în ceea ce priveşte proteina vegetală, România având şansa de  a-şi creşte suprafeţele cultivate cu soia. Prin urmare, PNŢMM va susţine încurajarea producţiilor de soia, în special ecologică şi dezvoltarea unui soi românesc în acest sens.
Prin intermediul programului, APIA va acorda subvenţii mai mari fermierilor şi de asemenea Ministerul Agriculturii va încuraja crearea de fabrici/ unităţi de procesare a soiei, pentru exportul de produse cu valoare adăugată.
Lanţurile de retail şi magazinele destinate consumatorilor vegetarieni vor fi susţinute de către autorităţile publice pentru a comercializa soia produsă în România.
Extern, prin Consiliul de Export, Camere de Comerţi bilaterale şi ambasade se va urmări strategic creşterea exportului produselor agricole româneşti în UE, soia urmând să fie cultura de bază.

3. Asigurări complete a culturilor agricole 

Implicarea Autorităţilor de Supraveghere Fiscală pentru crearea unei pieţe puternice a asigurărilor agricole şi stimularea fermierilor de a-şi asigura marile culturi în proporţie de 90%.
De asemenea, operatorii de asigurări vor trebui să ofere despăgubiri financiare pentru toate tipurile de riscuri de compromitere a culturilor agricole (secetă, îngheţ, dăunători), la preţuri sustenabile.
De asemenea, se va urmări, în colaborare cu Bursa de Valori Bucureşti listarea la bursă a marilor comercianți şi a marilor ferme româneşti, precum şi liberalizarea pieţei agricole.

4. Creşterea hotărâtoare sustenabilă a sistemului naţional de irigaţii 

Pe lângă fondurile comunitare şi investiţiile autorităţilor publice în lansarea unor mari proiecte de infrastructură, se va avea în vedere susţinerea firmelor ce promovează soluţii tehnologice inovative în domeniul irigaţiilor.
De asemenea, va fi adoptat un parteneriat strategic cu Ministerul Agriculturii din Israel şi Statele Unite ale Americii pentru încurajarea investiţiilor în acest domeniu şi prin specializarea atât a funcţionarilor români, cât şi a fermierilor pentru dezvoltarea unor tehnologii independente de irigaţii.

5. Susţinerea cercetării şi dezvoltării agricole 

– Creşterea fondurilor pentru institutele și staţiunile de cercetare şi dezvoltare agricolă şi implementarea unei strategii în vederea creşterii cifrei de afaceri şi surselor de (auto-) finanţare.
– Susţinerea dezvoltării/ menţinerii propriilor soiuri de plante româneşti şi dezvoltarea băncilor strategice de gene a culturilor agricole, care să poată răspunde în situaţia unei crize umanitare (de hrană) majoră.
– Modernizarea laboratoarelor de cercetare, condiții de salarizare corespunzătoare și burse substanţiale pentru cercetării români.
– Dezvoltarea unui portofoliu propriu de produse de protecţie şi nutriţie a plantelor.
– Realizarea unui parteneriat cu multinaţionalele din sectorul de agribusiness pentru stagii de practică/profesionalizare a studenţilor din universităţile agricole.

6. Dezvoltarea industriei şi turismului viticol

PNŢMM va avea în vedere valorificarea imensului potenţial al ţării şi includerea marilor zone viticole în circuitele turistice internaţionale. De asemenea, producătorii români vor fi încurajaţi şi susţinuţi să se internaţionalizeze, prin valorificarea Acordurilor comerciale ale UE şi livrarea vinului românesc către pieţele externe cu potenţial (Japonia, Australia, America Latină) şi creşterea brand-ului vinurilor româneşti.

7. Creşterea agribusiness-ului românesc şi încurajarea companiilor cu capital autohton să se externalizeze 

În momentul de faţă, piaţa de agribusiness este opacă, dificil de penetrat şi insuficient liberalizată, fiind dominată de capacitatea multinaţionalelor de a răspunde provocărilor financiare, economice sau ale unui an cu producţii scăzute.
Firmele româneşti din agribusiness vor fi susţinute în ceea ce priveşte obţinerea surselor de finanţare şi dezvoltarea unui pachet atractiv pentru creşterea şi profesionalizarea numărului de angajaţi.
După modelul implementat de multinaţionale, firmele româneşti vor fi încurajate să se externalizeze şi să devină actori regionali, cu filiale în vecinătate, dar şi în alte ţări în care exporturile României sunt ridicate .

Bogdan Cumpănașu-Departamentul de Politici Publice PNȚMM