Este viața umană mai importantă decât cea a unui animal sălbatic?

Recent, moartea tragică a unei tinere în urma unui atac de urs pe Jepii Mici, în Munții Bucegi, a adus în prim-plan importanța dezbaterii despre dreptul oamenilor de a se apăra împotriva animalelor sălbatice. Incidentul a stârnit emoții puternice în comunitatea locală și a atras atenția mass-media, punând în discuție măsurile actuale de protecție și prevenire a atacurilor de animale sălbatice.

Este esențial să ne întrebăm: ce măsuri pot fi luate pentru a preveni astfel de tragedii în viitor?

Cum putem echilibra protecția oamenilor și a animalelor sălbatice?

Astăzi, în spațiul public, se aud voci diverse pe acest subiect și observăm o confuzie majoră în a dezbate ce este mai important: viața unui om sau a unui animal sălbatic? Se disting două tabere, ambele folosind acest subiect pentru interese electorale sau financiare. Unele ONG-uri fac bani grei din menținerea în atenția publicului a interzicerii vânătorii animalelor sălbatice, în timp ce partidele stat au găsit noi metode birocratice de a face bani din autorizațiile pentru vânătoarea de urs și de a servi astfel o parte din propria clientelă politică.

Partidele de stat, care au creat această problemă prin politicile lor, continuă să atragă beneficii pentru cercurile lor de interese. Această situație este agravată de afirmațiile lejer stupide ale liderilor politici. Prim-ministrul Marcel Ciolacu, de exemplu, în buna tradiție, a găsit explicația care scutește autoritățile de orice responsabilitate. Astfel, el a brodat despre cum: “Sunt prea mulţi urşi. Ei când sunt foarte mulţi într-o singură zonă devin animale dominante şi celelalte animale migrează. Normal că rămân fără mâncare şi atunci coboară, fiind animal dominant.”

Administrația are responsabilitatea de a proteja atât cetățenii, cât și fauna sălbatică. Găsirea unor soluții echilibrate și durabile este esențială pentru a răspunde nevoilor ambelor părți. Care sunt însă soluțiile practice pentru a atinge acest echilibru?

Noi, ca și creștin democrați, credem că viața omului este sacră și, ca atare, trebuie protejată și susținem protecția mediului și a vieții sălbatice ca o parte integrantă a grijii pentru creație. Exact în această ordine a importanței.

De asemenea, credem că astăzi comunitățile locale ar trebui să aibă mai multă putere în a decide cum să se apere în fața atacurilor de urs. Astăzi ele sunt lipsite de acest drept deși problema este în propria lor ogradă. 

Care este situația actuală a populației de urși în Europa?

Un clasament al numărului de urși sălbatici în Europa arată o creștere semnificativă a populației de urși în România. Conform specialiștilor, în România există aproximativ 8000 de urși, cu o creștere anuală de aproximativ 200 de noi exemplare. Această creștere a început în 2007, când ONG-uri bine finanțate prin donații au influențat legislația, interzicând vânătoarea de urși. În alte țări europene, numărul urșilor sălbatici este mult mai mic:

  • România: Aproximativ 8.000 de urși bruni, cea mai mare populație de urși din UE, majoritatea trăind în Munții Carpați (European Wilderness Society).
  • Suedia: Aproximativ 3.000 de urși (Vivid Maps).
  • Finlanda: Aproximativ 2.000 de urși (Vivid Maps).
  • Slovacia: Aproximativ 1.200 de urși (Vivid Maps).
  • Croația: Aproximativ 1.200 de urși (Vivid Maps).
  • Estonia: Aproximativ 700 de urși (Vivid Maps).

Ce măsuri pot fi implementate pentru a preveni astfel de incidente?

În anumite țări din Uniunea Europeană, comunitățile locale au autoritatea de a decide uciderea urșilor care atacă proprietăți sau gospodării. Iată câteva exemple relevante:

Suedia
În Suedia, proprietarii de terenuri au dreptul de a ucide un urs în circumstanțe specifice, cum ar fi protejarea vieții umane sau a animalelor domestice. Legea suedeză permite acțiuni imediate în cazuri de autoapărare sau pentru prevenirea daunelor semnificative.

Finlanda
În Finlanda, gestionarea urșilor problemă poate fi decisă de autoritățile locale, iar vânătoarea de urși este reglementată strict pentru a proteja atât oamenii, cât și animalele domestice. Permisele speciale pot fi emise pentru vânarea urșilor care cauzează probleme semnificative.

Franța
În Franța, cazurile de urși problemă sunt gestionate de către autoritățile locale în colaborare cu Oficiul Național pentru Vânătoare și Faună Sălbatică. Permisele pentru uciderea urșilor pot fi emise în situații de urgență pentru a proteja culturile agricole și animalele domestice.

În România, însă, totul este centralizat și doar instituțiile centrale, precum Ministerul Mediului, Academia Română(ați citit bine), pot decide în această privință. Comunităților locale le este refuzat un drept fundamental, acela de a-și apăra viața  cetățenilor și proprietatea. În plus, în România, uciderea unui urs este considerată o infracțiune și poate fi pedepsită penal. Conform Legii nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, dar și a altor acte normative relevante, vânarea, capturarea, rănirea sau uciderea urșilor fără autorizație specială este interzisă și se pedepsește penal. 

Este necesar să discutăm despre măsurile de prevenire și educare a populației. Informarea corectă și constantă despre comportamentul în zonele cu animale sălbatice este esențială. De asemenea, instalarea de panouri informative și crearea unor campanii de conștientizare pot reduce riscul întâlnirilor periculoase. Este suficient ceea ce facem în prezent pentru a educa și proteja comunitatea?

Este necesară o reglementare mai strictă a vânătorii de urși?

Dezbaterea privind vânătoarea urșilor trebuie să fie mai nuanțată. În contextul actual, este esențial să analizăm impactul interzicerii totale a vânătorii asupra populației de urși și asupra siguranței umane. Propunerea noastră este dăm dreptul autorităților locale să intervină în cazul atacurilor asupra gospodăriei, să evaluăm și să ajustăm cotele de vânătoare în funcție de date concrete privind populația de urși și incidentele raportate. Putem găsi o soluție care să protejeze atât oamenii, cât și fauna sălbatică analizând date și fapte și mai puțin reacționând emoțional sau folosi acest subiect pentru interes financiare sau electorale. 

Cum putem asigura un mediu sigur pentru turiști și localnici?

Implementarea unor măsuri de siguranță în zonele turistice este vitală. Patrulele periodice, utilizarea de tehnologii moderne pentru monitorizarea animalelor sălbatice și crearea unor trasee turistice sigure pot contribui semnificativ la reducerea riscului de atacuri. Suntem pregătiți să investim în aceste măsuri pentru a proteja viețile umane?

Ce rol joacă comunitatea în gestionarea și prevenirea incidentelor cu animale sălbatice?

Implicarea comunității locale în gestionarea și prevenirea conflictelor cu animalele sălbatice este crucială. Formarea unor grupuri de voluntari instruiți și colaborarea strânsă cu autoritățile pot asigura o reacție rapidă și eficientă în situații de criză. 

Suntem dispuși să dezbatem cu profesionalism acest subiect, să renunțăm la propagandă și să ne asumăm această responsabilitate pentru a salva vieți în viitor?

Mircea Taloș

Cosmin Galu

Tags:

Lasă un comentariu