”Starea [în România] înainte”

Starea înainte de năpăstuire[a] asupra scumpei noastre Biserici, pentru a o suprima, a fost de generală încătușare a tot ce s-ar fi putut mișca în libertate în țara întreagă. Îndată după intrarea trupelor eliberatoare și primite astfel, treptat, treptat, dar după plan bine stabilit, a venit incătușarea sub teroarea necunoscută până atunci.

Sunt bine cunoscute alegerile din 1946, când preoții și credincioșii noștri ca și cei ortodocși, care țineau și iubeau pe cei ce în trecut au luptat pentru drepturile neamului, au fost puși la grea încercare pentru credința lor față de fruntașii neamului. După desființarea partidelor istorice și întemnițarea celor mai buni fii ai neamului care au luptat pentru unitatea lui, pentru unirea Ardealului, s-a cerut de la preoți să ceară în biserică, sau cel puțin mulțimii în fața bisericii, pedepsirea lui Maniu, care era întemnițat, și să-i ceară pedeapsa cu moartea.

Nevoind să faca aceasta, au fost aruncați dintre ei în temniță și peste tot prigonirea împotriva celor ce nu s-au conformat.

(Din volumul Credința noastră este viața noastră , Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu Ed. Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2023, p.40.)