Domnul Dan Ciachir, „scriitor”, publică un articol năstrușnic în Revista TABOR a Mitropoliei Ortodoxe din Cluj-Napoca. (Nr. 4, Aprilie 2021: O punte putredă (scene din anii 1945-1947), III.

Domnul Ciachir -un avocat neplătit ?-  și-a propus aici să ne învețe că rușii, pe când ne ocupau brutal Țara (după ce luptaserăm alături de ei și, prin alăturarea la Națiunile Unite, scurtasem Războiul al Doilea Mondial cu 200 de zile), s-au purtat foarte bine cu românii. L-au decorat pe Regele Mihai, Stalin ne-a redat Transilvania încă de prin 1941 etc. Nu amintește de răpirea Basarabiei, a Nordului Bucovinei, a Ținutului Herța, nu amintește de participarea determinantă a lui Stalin, alături de Hitler, și la răpirea Nord-Estului Transilvaniei… Nu amintește de Tezaurul României. Trece fără cuvânt peste cumplita teroare instituită de Stalin peste un aliat loial.

Tare nostimă este încercarea Domnului Ciachir de a-i disculpa pe ruși pentru uciderea marelui actor Constantin Tănase.

Domnul Ciachir începe astfel: „Aproape întreaga Românie de după război era convinsă că marele comic Constantin Tănase a murit în urma unor bătăi primite la Comandamentul Trupelor Sovietice, după ce ar fi rostit pe scenă un cuplet care suna astfel: «Am început cu der, die, das/ Și am terminat cu davai cias/ Davai cias, davai soție/ Harașo tovărășie». Se mai spunea că atunci când Tănase a spus acest cuplet, a apărut cu patru-cinci ceasuri pe fiecare braț și cu o pendulă alături. Am auzit și eu, în adolescență, oameni care jurau că așa s-au întâmplat lucrurile.”

Acceptă mărinimos: „S-ar putea ca Tănase să fi apărut și să fi spus pe scenă ceea ce atâția oameni au considerat-o realitate. Este exclus însă că sfârșitul s-ar fi tras de la o vizită silită [sic!] la Comandamentul Sovietic.”

De ce o fi așa de „exclus”? Domnul Ciachir aduce o explicație bizară:  un cunoscut istoric al teatrului românesc –Ioan Massoff– „are o cu totul altă perspectivă pentru sfârșitul lui Constantin Tănase”: marele artist român ar fi  băut  -după construcția lui Massoff-  „o bere rece care i-a dat dezinterie”.

Iar „o cu totul altă perspectivă” a lui Massoff a fost publicată –atenție!– chiar în anii aceia, în 1947.Un fapt notoriu  se încearca a fi negatcu o… ,,perspectivă” …

Își poate închipui cineva că în 1947 se putea spune adevărul despre moartea Artistului?

Ba mai mult: este de crezut că Massoff a venit cu „berea rece” tocmai pentru a manipula opinia publică. Iar Domnul Ciachir reia manipularea pedestră după trei-sferturi-de-secol.

Domnul Ciachir nu e la prima lui încercare de distorsionare a adevărului.

Mereu a atacat direcția creștin-democrată, mereu a descurajat poporul român în căutările sale spre desprinderea de lumea comunismului…

P.S.

Prestigioasa Revistă de cultură și spiritualitate din Cluj-Napoca publica în același număr un studiu bogat despre modul în care s-a transferat în Basarabia anilor interbelici experiența de emancipare culturală a românilor din Transilvania. Articolul are ca autor pe Doamna Daniela Curelea, doctorand în istorie și profesoară la Colegiul Tehnic ,,Cibinium” din Sibiu. Studiul se intitulează: Onisifor Ghibu și Gurie Grosu implicați în demersurile preliminare privind înființarea și organizarea Regionalei ,,Astra Basarabeană (1925-1926)”.

Liviu PETRINA