Ana Pauker:

„Când se răsădește un teren, scrie Ana Pauker, se începe prin a distruge tot ce crește, rădăcini și plante, apoi se nivelează pământul. Din păcate, nu e posibil să se distrugă o întreagă generație și să se păstreze numai tineretul. O anumită cantitate de muncă fizică trebuie furnizată pentru a da copiilor sprijinul de care au nevoie în timpul creșterii. Numai din acest motiv adulții vor fi lăsați în viață, dar trebuie să fie terorizați, ca să nu îndrăznească să se amestece în educația comunistă a copiilor. […] Generația de eliminat, prea bătrână ca să fie educată, va fi suficientă pentru aceste sarcini. Nu ne îngrijim să încetinim ritmul în care va fi uzată și distrusă…”

*V. Francisca Băltăceanu, Andrei Brezianu, Monica Broșteanu, Emanuel Cosmovici, Luc Verly, Vladimir Ghika, Profesor de speranță, prefață de Î.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscop romano-catolic de București, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, 2013, p. 383.