Dezordinea moral-juridică adusă de pofta de cucerire și mărire a conducătorilor ruși face ca această țară să fie mereu în afara Legii.

Iată ce citim într-un Editorial al lui Nicolae Dabija din Revista Literatura și Arta (2 Iulie 2020, p. 1): Patriarhia Moscovei – o Patriarhie ilegală.

„În 2018 Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a înălțat la rang de Patriarhie biserica din Ucraina, înmânându-i și tomosul. Tomos e un document ecleziastic de importanță majoră promulgat de Sfântul Sinod al Patriarhiei din Constantinopol de acordare a autocefaliei unei Biserici naționale. Atunci când Patriarhia Moscovei a protestat vehement, Arhiepiscopul Bartolomeu I al Constantinopolului a afirmat că Patriarhia Moscovei nu are tomos, deci, timp de mai bine de patru secole ea activează ilegal.”

Apariția Patriarhiei Ruse a avut loc în anul 1589 printr-un act de teroare, a fost smulsă cu forța de la Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Ieremia al II-lea.

În 1588, a venit și a stat câteva luni la București și la Iași Patriarhul Constantinopolului, spre a primi ajutoare materiale de la Țările Românești, spre a rezista în fața presiunilor Islamului.

De la Iași, a plecat în anul următor la Moskova, dar acolo, după ce a fost întâmpinat de Țar și curtea sa, de omul zilei Boris Godunov, a fost, a doua zi, întemnițat ! De ce ? A refuzat să dea Moscovei, care se declarase „A treia Romă”, titlul de Patriarh.

Patriarhul Constantinopolului a stat un an în lanțuri. I s-au oferit și tot felul de formule, dacă acceptă să dea tomusul de Patriarhie Rusiei: să-și mute Reședința la Moskova; să devină dânsul Patriarhul al Moskovei; danii extraordinare. Le-a refuzat pe toate.

După lungi chinuri și amenințări, Patriarhul cedează verbal și Boris Godunov instalează drept Patriarh un prieten de-al său.

Dar Tomusul, documentul canonic oficial, nu a fost până astăzi dat Rusiei, Patriarhul a fost nevoit să recunoască doar o stare de fapt, impusă prin forță și cruzime.

Și precizează Domnul Nicolae Dabija: „Dar ceea ce aștepta Moscova –tomosul de recunoaștere a transformării Mitropoliei Moscovei în Patriarhie, nici el [Ieremia al II-lea], nici patriarhii care i-au urmat, ținând cont de modalitatea în care rușii și-au obținut dreptul de a avea Patriarhie, nu l-au mai transmis niciodată. Iar fără tomos o patriarhie nu poate exista.”

Este trist că o parte din clerul românesc din Basarabia se desprinde greu de Moskova, acceptă încă o „Mitropolie a Moldovei”, subminând legitima Mitropolie a Basarabiei ce ține de Patriarhia de la București…

Frații noștri Din Stânga-Prutului se vor elibera, totuși, din strânsoarea rusească ce folosește religia pentru a domina peste basarabeni, pentru a amâna reunirea lor cu România.

Biroul de Presă PCG