21.03.1919 la Budapesta se proclamă Republica Sovietivă,     al doilea „stat proletar”, după Rusia. Iulie 1919  Intervenţia României împotriva regimului sovietic ungar era solicitată de demnitari din Ungaria.

“Încă la 10 Iulie [1919], fostul premier Gyula Andrássy, Prinţul Windisch-Grätz şi fostul ministru Vázsonyi Vilmos au solicitat lui N. Petrescu-Comnen (pe atunci şeful Biroului român de presă de la Berna) să contribuie, alături de forţele anti-comuniste din Ungaria (un guvern conservator se constituise la Szeged), la răsturnarea regimului comunist prin ocuparea Budapestei” v. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră   a Poporului Român, 2011, p. 300.

20.07.1919  După ce obţinuse victorie asupra trupelor cehoslovace, Béla Kun declanşează o ofensivă pe frontul de pe Tisa, ocupă o poziţie pe malul stâng.

Până la 26.07.1919, trupele române resping complet atacul, trec Tisa, se îndreaptă spre Budapesta.

01.08.1919, sub presiunea trupelor române, guvernul Béla Kun cade; este înlocuit cu “guvernul sindical” condus de socialiştii de dreapta Gyula Peidl şi  Károly Peyer.

03.08.1919 Armata Română eliberează Ungaria de comunişti  şi ocupă Budapesta, înlătură bolşevismul din Centrul Europei. Pentru Partea Română era şi o chestiune de prestigiu după secolele în care în Transilvania Românii au avut un regim de apartheid. “Fără o astfel de satisfacţie oferită opiniei publice Româneşti, reconciliera între cele două popoare şi state apărea anevoioasă”. Ibidem, p. 300.

Constantin Kiriţescu, în a sa Istorie a războiului pentru întregirea neamului 1916-1919, prezintă Momentul Budapesta: “Comandantul Oştirii [Române], înconjurat de Statul său  Major, primeşte defilarea…

Este drumul de la înfrângere la biruinţă, de la umilire la mândrie, de la catastrofa ce ameninţă viitorul unui neam, până la sărbătoarea măreaţă a învierii. Cele din urmă şiruri  au trecut. E seară. Bulevardul Andrássy se goleşte încetul cu încetul. Tăcută, mulţimea maghiară se împrăştie cu inima grea, cu mintea îmbulzită de gânduri şi sentimente potrivnice.                         Bucuria mântuirii de visul rău al tiraniei roşii se amestecă cu amărăciunea orgoliului naţional călcat în picioare.”

Martor ocular, Iuliu Mezei Câmpeanu relatează (în cartea Luptători Români Ardeleni, p. 187, 189): „În ziua de 4 August,   la ora 17:00, Generalul Mărdărescu a primit defilarea trupele pe Calea Andrássy, cea mai frumoasă stradă a Budapestei. O mulţime imensă a sărbătorit în delir armata română, căci o scăpase de bolşevici. Ţinuta şi disciplina armatei a făcut o profundă impresie şi publicul a ovaţionat îndelung armata strigând: <Să trăiască salvatorii noştri>”.

– Armata Română a avut o atitudine corectă, a tratat cu respect populaţia, a ajutat-o să reintre în normal.

Într-un articol publicat la 14 Octombrie 1919, în Neues Wiener Tageblatt, Garomi Ernö, liderul Partidului Social-Democrat Maghiar, spunea: “Trupele Române în Ungaria respectă libertatea cu mai multă sfinţenie chiar decât actualul guvern maghiar condus de Ştefan Friederich.”  V. Oanea, Dr. Laurenţiu, Unirea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Bucureşti, Iunie 1964 (în manuscris).

Pe bolta Arcului de Trimf din Bucureşti sunt înscrise numele localităţilor unde au fost marile bătălii ale Primului Război Mondial.

“Budapesta” a fost, în timpul regimului sovieto-comunist, acoperită cu gips, să nu se vadă. Acum este restaurată normal.