Experienţa din anii 1990-91 ne învaţă că nu este de folos să aduni în spaţiul public masse importante de contestatari ai puterii numai pentru ca, plimbându-le fãrã a le da un scop, sã dovedeşti cât de numeroşi şi de motivaţi sunt adversarii spontani ai regimului. Trebuie sã le dai acestor manifestanţi o misiune clară, spre a le motiva prin sentimentul cã participã la evenimente de o importanţã deosebită.

       Cei mai vinovaţi de situaţia actuală nu sunt comuniştii, în primul rând, ci „oamenii noştri”, care ies în piaţă şi protestează împotriva unor rele secundare fără să se înţeleagă între ei asupra esenţialului, care este: înlăturarea regimului.

       Politicienii promovaţi de media pe locul de lideri par interesaţi de accesul la deliciile oferite de putere mai degrabă decât de schimbările fundamentale pe care le asteapta de la ei Naţiunea. Scopul lor vizibil apare ca fiind accesul la sistem şi eventuala lui reformare din interior, necum demantelarea si inlocuirea acestuia. 

Aceastã atitudine ţine de disidenţã, nu de opoziţie, iar disidenţa nu este decât o deviere tacticã: ea pretinde sã urmãreascã prin mijloace diferite acelaşi obiectiv strategic: „construirea socialismului”, adicã a versiunii actualizate a totalitarismului marxist. Sã nu uitãm cã bolşevicii de rezervã care, urmând directivele Kremlinului şi recurgând la expediţiile teroriştilor deghizaţi în mineri, au instaurat aşa zisa „democraţie originalã”, adicã noul totalitarism de care nici acum, dupã 30 de ani, nu scãpãm.   

        Obiectivul fundamental pentru Români este de a scăpa de sistemul care – şi fără Marx şi Comunism – este însăşi expresia politică a crimei organizate. Atâta vreme cât nu ne vom înţelege asupra acestui obiectiv fundamental şi comun, care înseamnă lichidarea totalitarismului comunist după modelul aplicat fasciştilor în 1945, nu vom reuşi să ieşim din starea de disoluţie, suntem în pericol de a vedea restaurarea sistemul partidului unic. Iar aceasta, sub ochii unui Occident inconştient sau incapabil de a percepe realitãţile din spatele fostei Cortine de fier.

     Vinovaţi între toţi de starea actuala sunt pretinşii specialişti şi experţi, propulsaţi în viaţa publicã ca „analişti politici” sau ca „politologi”, puşi să ne explice ceea ce se petrece sub ochii noştri, tocmai ca noi să nu înţelegem semnificaţia faptelor.

        Teza angelică lansată de răposatul Corneliu Coposu – cã „şi comuniştii sunt reformabili” – a fost permanent speculată de structurile politice care guvernează Ţara prin diversiune, dând cuvintelor şi sintagmelor semnificaţii false. Aceşti tehnicieni ai manipulării masselor exploatează în prezent teza preluată de la Coposu în scopul de a-i convinge pe naivi că PSD este „un partid ca celelalte” şi că numai votul popular îl poate scoate de pe scena politică. 

        PSD-ul nu suportă comparaţie cu alte formaţiuni politice. Este moştenitorul direct al PCR, recte o trupã de asalt alcãtuitã din rãufăcători profesionişti pregãtiţi în vederea acaparãrii puterii de stat prin orice mijloace. Este însăşi expresia politică a crimei organizate.

Nicãieri şi nici când comuniştii nu au cucerit, nu au exercitat şi nu au conservat puterea în mod legal şi conform voinţei generale exprimate prin sufragiul universal: întotdeauna şi pretutindeni şi-au atins obiectivele prin mijloace care cad sub incidenţa codului penal: asasinatul (individual si colectiv), jaful  şi înşelãtoria. Exact ceea ce s’a petrecut la noi în 1990 când bandele de terorişti chemate de Iliescu & C° au instaurat regimul de care trebuie sã scãpãm acum.

        Ceea ce se petrece sub ochii noştri în Venezuela ne aminteşte ceea ce am trãit noi în 1945-1950 şi dovedeşte cu peste-măsură că sistemul criminal inaugurat de bolşevici continuă şi astazi să fie cea mai mare ameninţare pentru pacea lumii, pentru libertatea popoarelor şi pentru dreptul oamenilor la viaţã – într-un cuvânt: pentru Democraţie.  

          Spre deosebire de cel naţional-socialist, totalitarismul bolşevic îşi manifestã vitalitatea prin capacitatea de a-şi asigura perenitatea, sfidând în continuare – acolo, când şi unde vrea el – duşmanul sãu real şi constant: DEMOCRAŢIA.                                                     

Nu votul popular poate salva Democraţia de totalitarismul bolşevic (astăzi este rusesc), ci singura soluţie este folosirea împotriva lui a propriilor sale metode.                                         

Când joci poker cu un trişor nu ai decât trei mijloace de a scãpa nelefterit:                            

         –  sã pãrãseşti jocul – ceea ce este imposibil când miza este viaţa ta, familia ta, ţara ta, pacea lumii;                                                                                                                                      

         – sã tragi trişorului un toc de bãtaie frate-cu-moartea pentru a-l sili sã respecte regula jocului – ceea ce este, de asemenea, imposibil când raportul de forţe îţi interzice o astfel de acţiune;                                                                                                            

         – sã aplici trişorului propriile sale metode, să-l dezorganizezi în mod imprevizibil.

          Aparenta dispariţie a totalitarismului originar este masca metastazelor pe care ni le pregăteşte Moscova. Să vină cineva să ne demonstreze că actualul regim de la Bucureşti nu este un contributor activ al difuzării acestor manifestări de cancer secundar şi cã nu urmãreşte restaurarea integralã a regimului abolit, de formã, în Decembrie 1989. 

          Campaniile de diversiune pe teme secundare au un singur scop: sã devieze nemulţumirea generalã a românilor de la obiectivul lor major – înlãturarea sistemului neo-totalitar – spre încrâncenãri personale (cazul brigandului Dragnea) – revendicãri corporatiste (ordonanţele relative la pensii, cele care privesc reorganizarea justiţiei ş,a.m.d.). Astăzi, cine nu este un anti-comunist intransigent şi tenace, nu este un democrat credibil!

          Analiza de mai sus face ca soluţia propusă de noi – constituirea  unei Alianţe Anti-Sistem,deschisă tuturor formaţiilor verificat-democratice, în scopul exclusiv al înlocuirii actualului regim – sã ne aparã ca cea mai rezonabilã şi mai potrivitã cu circumstanţele actuale.                                                                                         

Diferenţele inerente obiectivelor distincte ale variilor formaţiuni politice – vor face obiectul unei clarificări ulterioare debarasării de pericolul întruchipat de actualul regim. 

             Ca obiectiv strategic imediat, propunem partenerilor noştri susţinerea constantã şi perseverentã a unui proiect de lege destinat combaterii hegemoniei ideologice a totalitarismului inspirat de doctrina lui Marx, eliminării monopolului mediatic al stângii totalitare.

Câteva acţiuni urgente:  

  1. Legiferarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, echivalentul denazificãrii Germaniei;

    2. Eliminarea discriminări dintre comunism şi nazism – un demers la Comisia Contra Discriminãrii, privitor la inadmisibila discriminare dintre nazism/fascism şi comunism;

       3. Restituirea proprietãţii private cãtre deţinãtorii îndreptãţiţi căci legile privitoare la privatizare şi la restituirea proprietãţilor sunt doar un mod perfid de însuşire în beneficiul potentaţilor iscaţi din PCR. Restituirea în fapt a proprietăţilor este nu numai un act de dreptate istorică, ci lipseşte neo-totalitarismul şi de mijloacele economico- financiare care îi dau  putere nemeritată.    

                                                                                                                          Bucureşti, 24 Aprilie 2019

CONDUCEREA  PCG

Tags:

Lasă un comentariu