Sunt Liviu Petrina și am văzut lumina zilei într-o zi de iarnă, pe 5 ianuarie 1940, în Ciceu-Giurgeşti, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o familie de țărani transilvăneni.

Am lucrat ca învăţător, redactor, diplomat de carieră şi translator de limba japoneză.

Sunt om politic creştin-democrat, fost secretar general şi vicereşedinte al PNŢCD, membru în primul Parlament provizoriu post-comunist (CPUN). În prezent dețin responsabilitatea de președinte al Senatului Partidului Național Țărănesc Maniu-Mihalache.

Am avut întotdeauna atitudini publice creştine şi patriotice, iar pentru asta a trebuit să plătesc un preț. Am fost eliminat din liceu în contextul evenimentelor anticomuniste din 1956, de la Budapesta, ulterior exmatriculat din Facultatea de Drept (1957).

În anii ’60, în împrejurările accentuării poziţiei anti-sovietice a regimului din România, am intrat în Ministerul facerilor Externe (MAE), după absolvirea cursului de diplomaţie de doi ani de pe lângă Facultatea de Drept. Acuzat că aș fi „șeful Secţiei PNŢ din MAE” (1977), am fost marginalizat, apoi eliminat politic din minister în 1986.

Nu am deţinut nici o funcţie de conducere în regimul comunist. Am fost simplu membru de partid, fapt pe care astăzi îl regret, dar orizonturile de atunci ne erau mult prea înguste.

În decembrie 1989 am fondat – împreună cu poetul Ioan Alexandu şi cu diplomatul Iftene Pop – primul partid creştin-democrat din România post-comunistă: Partidul Creştin Naţional Ţărănesc, care a fuzionat curând cu PNŢ-ul istoric, dând naştere PNŢCD. În acea vreme am avut privilegiul de a lucra împreună cu Corneliu Coposu – dânsul fiind președintele partidului, iar eu secretar general –, precum și cu alte personalități țărăniste de prim rang și de mare valoare umană.

Am desfășurat o activitate publicistică bogată, organizând şi participând la dezbateri importante şi promovând principiile creştine, democrate şi naţionale.

Am deschis primul curs de limbă şi civilizaţie japoneză într-o universitate românească (1969) şi am publicat primul manual de japoneză pentru români. Am publicat, de asemenea: o monografie despre aini, aborigenii Japoniei; un volum de memorii, ”Martor şi participant la câteva din lucrările politice ale lui Corneliu Coposu”; sunt coautor, împreună cu soția, al”Dicţionarului Savanţii Lumii Cred în Dumnezeu”.

Am scris trei piese de teatru.

Sunt rector-fondator al Universităţii Creştine Năsăud, unde – împreună cu poetul Ioan Alexandru – am organizat prima Facultate de Creştinism şi Ştiinţă din România (1991).

Sunt, de asemenea:

• preşedinte al Societăţii Ştiinţifice Jacques Maritain din România;
• membru în Romanian Swedish Institute of Good Neighbourliness Between States, fondat de dr. Iftene Pop;
• vicepreşedinte al Forumului Civic Creştin;
• vicepreşedinte al Asociaţiei Victimelor Mineriadelor;
• președinte al Asociației de Caritate Casa Gratis Pro Deo.

      Vorbesc româna, engleza, japoneza, franceza.

Educaţie

• Studii de filologie la Cluj-Napoca
• Drept diplomatic la Bucureşti

Limbă şi civilizaţie japoneză la Tokyo