PNȚMM se solidarizează cu Partidul Reîntregirii Naționale „Acasă” din Basarabia, care condamnă cu tărie actele criminale ale Rusiei imperialiste săvârșite acum 75 de ani împotriva Poporului Român.

Deportarea, în noaptea de 5 spre 6 Iulie 1949, a peste 35.000 de români, majoritatea fiind intelectualii și țăranii cei mai vrednici, elita neamului românesc din Basarabia, reprezintă o crimă împotriva umanității.

PNȚMM consideră îndreptățite și urgente cererile PRN „Acasă”:

1. Autoritățile de la Chișinău să pretindă oficial Rusiei despăgubiri pentru toți cei deportați și pentru urmașii lor.

2. Parlamentul de la Chișinău să adopte urgent „legea cu privire la colaboraționism”, pentru a curma pentru totdeauna trădările de neam.

3. R. Moldova să părăsească fără întârziere, total și pentru totdeauna, așa-numita „Comunitate a Statelor Independente (CSI)”.

4. Să fie eliminată Rusia imperialistă dintre „partenerii strategici ai R. Moldova”.

PNȚMM consideră, totodată, că toți românii de bună-credință trebuie să înțeleagă faptul că orice îmbrățișare a „moldovenismului” inspirat de ocupația stalinistă este ne-temeinică, imorală și lipsită de perspectivă, inclusiv în cadrul Uniunii Europene.

Autoritățile de la București și Chișinău au obligația să învețe din Istorie și să acționeze pentru reîntregirea poporului român.

Biroul de Conducere al PNȚMM

Tentativa de asasinat împotriva fostului președinte Donal Trump constituie un act șocant și profund regretabil.

PNȚ Maniu – Mihalache își exprimă solidaritatea cu fostul președinte, cu celelalte victime și familiile lor şi cu toţi americanii. Rugăciunile noastre se îndreaptă spre toți. 

Suntem deplin convinși că societatea americană, cele două mari partide și instituțiile statale implicate au toate resursele de toate felurile pentru a prezerva neatinse propriile valori democratice, garanții dintre cele mai puternice, de peste un veac, ale democrațiilor occidentale. 

Iar democrațiile occidentale au nevoie azi, poate mai mult decât oricând, de solidaritate în fața adversarilor lor tot mai agresivi.

14 iulie 2024
Biroul de Conducere al PNȚ Maniu-Mihalache
Mircea Taloș – președinte executiv al PNȚMM
Valerian Stan – secretar general al PNȚMM
Liviu Petrina – președintele Senatului PNȚMM

București, 14 iulie 2024 – Recenta tragedie din Munții Bucegi, unde o tânără și-a pierdut viața în urma unui atac de urs pe Jepii Mici, ne aduce în fața unei întrebări esențiale: cum putem echilibra protecția oamenilor și a animalelor sălbatice? Incidentul a stârnit emoții puternice și a atras atenția publicului asupra necesității unor măsuri concrete de protecție și prevenire a atacurilor de animale sălbatice.

Astăzi, în spațiul public, se aud voci diverse pe acest subiect și observăm o confuzie majoră în a dezbate ce este mai important: viața unui om sau a unui animal sălbatic.

Unele ONG-uri fac bani grei din menținerea în atenția publicului a interzicerii vânătorii animalelor sălbatice, în timp ce partidele stat au găsit noi metode birocratice de a face bani din autorizațiile pentru vânătoarea de urs și de a servi astfel o parte din propria clientelă politică. Această situație este agravată de afirmațiile lejer stupide ale liderilor politici. Prim-ministrul Marcel Ciolacu, de exemplu, în buna tradiție a găsit explicația care scutește autoritățile de orice responsabilitate. Astfel, el a brodat despre cum: “Sunt prea mulţi urşi. Ei când sunt foarte mulţi într-o singură zonă devin animale dominante şi celelalte animale migrează. Normal că rămân fără mâncare şi atunci coboară, fiind animal dominant.”

Noi, Partidul Național Țărănesc – Maniu Mihalache (PNȚMM), credem cu tărie că viața umană este sacră și trebuie protejată. În același timp, susținem protecția mediului și a faunei sălbatice ca parte integrantă a grijii pentru creație. Exact în această ordine.

Considerăm că această protecție trebuie realizată într-un mod echilibrat și responsabil, care să țină cont atât de siguranța cetățenilor, cât și de necesitatea conservării biodiversității.

Responsabilitatea administrației și puterea comunităților locale

Administrația are obligația de a proteja cetățenii și fauna sălbatică. În acest sens, este vital să implementăm soluții echilibrate și durabile. Comunitățile locale trebuie să aibă mai multă putere de decizie în gestionarea situațiilor de urgență legate de atacurile animalelor sălbatice. În prezent, în România, acest drept fundamental este în mâna autorităților centrale, iar comunitățile sunt lipsite de capacitatea de a reacționa eficient la pericolele din propriul teritoriu. Problema este în ograda comunității locale iar decizia este la sute de km distanță în birourile ministerelor și autorităților centrale.

În alte țări europene, precum Suedia, Finlanda și Franța, autoritățile locale au dreptul de a decide acțiuni imediate în cazuri de autoapărare sau prevenirea daunelor semnificative. Este timpul ca și România să adopte o legislație similară, care să permită comunităților locale să acționeze rapid și eficient.

Situația actuală a populației de urși în Europa

Conform datelor, România are cea mai mare populație de urși bruni din UE, cu aproximativ 8.000 de exemplare. Această creștere semnificativă a început în 2007, odată cu interzicerea vânătorii de urși influențată de ONG-uri. În alte țări europene, populațiile de urși sunt mult mai mici, ceea ce arată că gestionarea populației de urși trebuie să fie adaptată specificului fiecărei țări.

Măsuri de prevenire și educare

Este esențial să investim în măsuri de prevenire și educare a populației. Informarea corectă despre comportamentul în zonele cu animale sălbatice, instalarea de panouri informative și campanii de conștientizare pot reduce riscul întâlnirilor periculoase. De asemenea, patrulele periodice și utilizarea tehnologiilor moderne pentru monitorizarea animalelor sălbatice sunt vitale pentru siguranța turiștilor și localnicilor.

Reglementarea vânătorii de urși

Dezbaterea privind vânătoarea urșilor trebuie să fie bazată pe date concrete și analize riguroase. Propunem evaluarea și ajustarea cotelor de vânătoare în funcție de populația de urși și incidentele raportate, oferind autorităților locale dreptul de a interveni în cazurile de atacuri asupra gospodăriilor.

Mai multă putere pentru comunitățile locale

Implicarea activă a comunității locale în gestionarea și prevenirea conflictelor cu animalele sălbatice este esențială. Formarea unor grupuri de voluntari instruiți și colaborarea strânsă cu autoritățile pot asigura o reacție rapidă și eficientă în situații de criză.

Implicarea comunității locale în gestionarea și prevenirea conflictelor cu animalele sălbatice este crucială. Formarea unor grupuri de voluntari instruiți și colaborarea strânsă cu autoritățile pot asigura o reacție rapidă și eficientă în situații de criză. 

Suntem dispuși să dezbatem cu profesionalism acest subiect, să renunțăm la propagandă și să ne asumăm această responsabilitate pentru a salva vieți?

Mircea Taloș – președinte executiv al PNȚMM
Valerian Stan – secretar general al PNȚMM
Liviu Petrina – președintele Senatului PNȚMM

Este viața umană mai importantă decât cea a unui animal sălbatic?

Recent, moartea tragică a unei tinere în urma unui atac de urs pe Jepii Mici, în Munții Bucegi, a adus în prim-plan importanța dezbaterii despre dreptul oamenilor de a se apăra împotriva animalelor sălbatice. Incidentul a stârnit emoții puternice în comunitatea locală și a atras atenția mass-media, punând în discuție măsurile actuale de protecție și prevenire a atacurilor de animale sălbatice.

Este esențial să ne întrebăm: ce măsuri pot fi luate pentru a preveni astfel de tragedii în viitor?

Cum putem echilibra protecția oamenilor și a animalelor sălbatice?

Astăzi, în spațiul public, se aud voci diverse pe acest subiect și observăm o confuzie majoră în a dezbate ce este mai important: viața unui om sau a unui animal sălbatic? Se disting două tabere, ambele folosind acest subiect pentru interese electorale sau financiare. Unele ONG-uri fac bani grei din menținerea în atenția publicului a interzicerii vânătorii animalelor sălbatice, în timp ce partidele stat au găsit noi metode birocratice de a face bani din autorizațiile pentru vânătoarea de urs și de a servi astfel o parte din propria clientelă politică.

Partidele de stat, care au creat această problemă prin politicile lor, continuă să atragă beneficii pentru cercurile lor de interese. Această situație este agravată de afirmațiile lejer stupide ale liderilor politici. Prim-ministrul Marcel Ciolacu, de exemplu, în buna tradiție, a găsit explicația care scutește autoritățile de orice responsabilitate. Astfel, el a brodat despre cum: “Sunt prea mulţi urşi. Ei când sunt foarte mulţi într-o singură zonă devin animale dominante şi celelalte animale migrează. Normal că rămân fără mâncare şi atunci coboară, fiind animal dominant.”

Administrația are responsabilitatea de a proteja atât cetățenii, cât și fauna sălbatică. Găsirea unor soluții echilibrate și durabile este esențială pentru a răspunde nevoilor ambelor părți. Care sunt însă soluțiile practice pentru a atinge acest echilibru?

Noi, ca și creștin democrați, credem că viața omului este sacră și, ca atare, trebuie protejată și susținem protecția mediului și a vieții sălbatice ca o parte integrantă a grijii pentru creație. Exact în această ordine a importanței.

De asemenea, credem că astăzi comunitățile locale ar trebui să aibă mai multă putere în a decide cum să se apere în fața atacurilor de urs. Astăzi ele sunt lipsite de acest drept deși problema este în propria lor ogradă. 

Care este situația actuală a populației de urși în Europa?

Un clasament al numărului de urși sălbatici în Europa arată o creștere semnificativă a populației de urși în România. Conform specialiștilor, în România există aproximativ 8000 de urși, cu o creștere anuală de aproximativ 200 de noi exemplare. Această creștere a început în 2007, când ONG-uri bine finanțate prin donații au influențat legislația, interzicând vânătoarea de urși. În alte țări europene, numărul urșilor sălbatici este mult mai mic:

Ce măsuri pot fi implementate pentru a preveni astfel de incidente?

În anumite țări din Uniunea Europeană, comunitățile locale au autoritatea de a decide uciderea urșilor care atacă proprietăți sau gospodării. Iată câteva exemple relevante:

Suedia
În Suedia, proprietarii de terenuri au dreptul de a ucide un urs în circumstanțe specifice, cum ar fi protejarea vieții umane sau a animalelor domestice. Legea suedeză permite acțiuni imediate în cazuri de autoapărare sau pentru prevenirea daunelor semnificative.

Finlanda
În Finlanda, gestionarea urșilor problemă poate fi decisă de autoritățile locale, iar vânătoarea de urși este reglementată strict pentru a proteja atât oamenii, cât și animalele domestice. Permisele speciale pot fi emise pentru vânarea urșilor care cauzează probleme semnificative.

Franța
În Franța, cazurile de urși problemă sunt gestionate de către autoritățile locale în colaborare cu Oficiul Național pentru Vânătoare și Faună Sălbatică. Permisele pentru uciderea urșilor pot fi emise în situații de urgență pentru a proteja culturile agricole și animalele domestice.

În România, însă, totul este centralizat și doar instituțiile centrale, precum Ministerul Mediului, Academia Română(ați citit bine), pot decide în această privință. Comunităților locale le este refuzat un drept fundamental, acela de a-și apăra viața  cetățenilor și proprietatea. În plus, în România, uciderea unui urs este considerată o infracțiune și poate fi pedepsită penal. Conform Legii nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, dar și a altor acte normative relevante, vânarea, capturarea, rănirea sau uciderea urșilor fără autorizație specială este interzisă și se pedepsește penal. 

Este necesar să discutăm despre măsurile de prevenire și educare a populației. Informarea corectă și constantă despre comportamentul în zonele cu animale sălbatice este esențială. De asemenea, instalarea de panouri informative și crearea unor campanii de conștientizare pot reduce riscul întâlnirilor periculoase. Este suficient ceea ce facem în prezent pentru a educa și proteja comunitatea?

Este necesară o reglementare mai strictă a vânătorii de urși?

Dezbaterea privind vânătoarea urșilor trebuie să fie mai nuanțată. În contextul actual, este esențial să analizăm impactul interzicerii totale a vânătorii asupra populației de urși și asupra siguranței umane. Propunerea noastră este dăm dreptul autorităților locale să intervină în cazul atacurilor asupra gospodăriei, să evaluăm și să ajustăm cotele de vânătoare în funcție de date concrete privind populația de urși și incidentele raportate. Putem găsi o soluție care să protejeze atât oamenii, cât și fauna sălbatică analizând date și fapte și mai puțin reacționând emoțional sau folosi acest subiect pentru interes financiare sau electorale. 

Cum putem asigura un mediu sigur pentru turiști și localnici?

Implementarea unor măsuri de siguranță în zonele turistice este vitală. Patrulele periodice, utilizarea de tehnologii moderne pentru monitorizarea animalelor sălbatice și crearea unor trasee turistice sigure pot contribui semnificativ la reducerea riscului de atacuri. Suntem pregătiți să investim în aceste măsuri pentru a proteja viețile umane?

Ce rol joacă comunitatea în gestionarea și prevenirea incidentelor cu animale sălbatice?

Implicarea comunității locale în gestionarea și prevenirea conflictelor cu animalele sălbatice este crucială. Formarea unor grupuri de voluntari instruiți și colaborarea strânsă cu autoritățile pot asigura o reacție rapidă și eficientă în situații de criză. 

Suntem dispuși să dezbatem cu profesionalism acest subiect, să renunțăm la propagandă și să ne asumăm această responsabilitate pentru a salva vieți în viitor?

Mircea Taloș

Cosmin Galu

Cu profundă tristețe, ne luăm rămas bun de la Barbu Pițigoi, fost deputat de Argeș – județul său natal – în două mandate (1992-1996 și 1996-2000), un om de excepție și un lider remarcabil al familiei politice național-țărăniste. Barbu Pițigoi a părăsit această lume la vârsta de 92 de ani, lăsând în urmă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut și l-au respectat.

În decembrie 1989, Barbu Pițigoi a fost printre primii țărăniști care au reînființat PNȚ, la chemarea lui Corneliu Coposu. El a participat și la înființarea PNȚCD, pe 26 decembrie 1989, prin fuziunea dintre PNȚ (Corneliu Coposu) și Partidul Creștin Național Țărănesc (Liviu Petrina), fiind numit secretar general adjunct al partidului.

Ca lider național-țărănist – unul dintre cei mai activi –, el a militat pentru un viitor mai bun pentru România. Prin munca sa neobosită, a reușit să inspire și să mobilizeze generații întregi de tineri să se implice activ în viața politică a țării.

Descendent al unei familii fruntașe din PNȚ, Barbu Pițigoi a fost recunoscut pentru integritatea sa, pentru curajul de a spune adevărul și pentru capacitatea sa de a uni oameni din diverse domenii în jurul unui ideal comun.

Familiei îndoliate, prietenilor și tuturor celor care l-au cunoscut, transmitem sincere condoleanțe și întreaga noastră compasiune în aceste momente dificile.

Pierderea lui Barbu Pițigoi este o mare durere pentru noi toți, dar moștenirea sa va rămâne vie și va continua să inspire generațiile viitoare.

Odihnească-se în pace!

Biroul Naţional de Conducere PNŢMM