Există voci care afirmă că ororile trecutului trebuie lăsate în urmă și că nu mai are rost să vorbim despre ele. Există, mai grav, și cei care le minimalizează, le justifică sau chiar le neagă.

Dar memoria nu este o formă de răzbunare asupra trecutului. Este o formă de apărare a viitorului.

Holocaustul rămâne una dintre crimele de dimensiuni apocaliptice ale istoriei, pusă la cale de un regim criminal și făcută posibilă nu doar de călăi, ci și de tăcerea, indiferența, oportunismul sau complicitatea unei părți a societății.

Așa începe întotdeauna: cu un discurs.

Cu împărțirea oamenilor între „noi” și „ei”. Cu găsirea unui vinovat comod pentru toate nemulțumirile societății. Străinul. Evreul. Romul. Maghiarul. Românul dintr-o altă regiune. Refugiatul. Cel care vorbește altă limbă, are altă credință sau pur și simplu este perceput ca fiind diferit.

Șovinismul și xenofobia nu rezolvă niciodată problemele unei societăți. Ele doar îi ascund adevărații vinovați și îi oferă mulțimii un adversar asupra căruia să-și reverse frustrarea.

Pentru noi, creștin-democrații români, patriotismul nu înseamnă ura față de celălalt.

Dimpotrivă. O Românie puternică este o Românie sigură pe identitatea ei, capabilă să respecte și să protejeze identitatea celor care trăiesc alături de noi.

Evreii, maghiarii, germanii, romii, armenii, tătarii și toate comunitățile care au contribuit la istoria acestei țări fac parte din România. Individualitatea lor nu slăbește statul român. Îl îmbogățește.

Astăzi există din nou profesioniști ai urii și ai dezbinării

Astăzi există din nou profesioniști ai urii și ai dezbinării, oameni care știu foarte bine că frica mobilizează mai ușor decât rațiunea și că este mai simplu să inventezi un dușman decât să construiești o soluție.

De aceea pericolul nu trebuie ignorat atunci când pare încă doar verbal.

Istoria ne-a arătat unde poate duce un asemenea drum.

Iar răspunderea nu aparține numai celor care seamănă vântul, ci și celor care le dau puterea, celor care se lasă reprezentați de extremiști și celor care, deși înțeleg pericolul, aleg să tacă.

Patriotismul unește. Șovinismul dezbină.
Iubirea de țară nu are nevoie de ură.