10 august 2018 rămâne cea mai recentă mare acțiune de represiune politică din România postcomunistă care nu a primit un răspuns definitiv din partea justiției.

În acea seară, instituțiile de forță ale Ministerului de Interne au fost întoarse împotriva propriilor cetățeni. O manifestație în care majoritatea covârșitoare a participanților era pașnică a fost dispersată cu gaze lacrimogene, grenade acustice și lovituri. Rechizitoriul a consemnat 433 de persoane rănite.

Nu a fost doar o „intervenție nefericită”. A fost un asalt brutal asupra dreptului românilor de a protesta.

La apogeul „epocii Dragnea”, PSD încerca să subordoneze justiția politicului și să învingă prin frică protestele publice. Mesajul transmis în Piața Victoriei era limpede: cine se opune puterii poate fi gazat, lovit și alungat de forțele statului.

Nu i-am uitat pe Liviu Dragnea, Carmen Dan și Viorica Dăncilă, principalii reprezentanți ai puterii politice de atunci. Nu am uitat nici conducerea Jandarmeriei care a coordonat intervenția.

Dar poate cel mai trist este destinul sutelor de mii de oameni care, în anii aceia, au ieșit în stradă cu spirit civic, respect pentru adevăr și încredere în dreptate. Au protestat pentru independența justiției și au crezut că instituțiile statului mai pot fi salvate.

Astăzi își văd speranțele năruite prin acapararea treptată a sistemului judiciar și prin instaurarea unei „epoci Savonea”, în care interesul de sistem pare să cântărească mai greu decât interesul public.

Capitularea de trist augur a fostului președinte Klaus Iohannis în fața intereselor structurilor care au urmărit controlarea și slăbirea justiției produce efecte și astăzi. Justiția română nu dă semne de însănătoșire nici în 2026.

În iunie, foștii șefi ai Jandarmeriei au fost achitați în primă instanță. Hotărârea nu este definitivă, dar după opt ani România nu are încă o sentință definitivă care să stabilească răspunderea pentru violențele din acea noapte.

Rămâne întrebarea: cine plătește pentru 10 August?

Și cum răspunde astăzi zeița Justiției celor care au înfruntat gazele lacrimogene și bastoanele jandarmilor tocmai pentru a-i apăra independența?

Deocamdată, prin tergiversări, prin achitarea celor care au coordonat intervenția și prin sfidarea interesului public și a ideii de dreptate.

PNȚ Maniu-Mihalache nu uită 10 august!

Radu RIZESCU – președintele Consiliului Național de Conducere al PNȚMM